Categorie

Observ

Cuvintele și degradarea lor

Cuvintele contează, indiferent de paradigma în care sunt așezate. Informația se construiește (și) din cuvinte, iar informația este materia primă a comunicării. Fiindu-ne la îndemână, se mai întâmplă să le tratăm cu superficialitate sau să le alterăm sensurile. Uneori, cuvintele sunt victime ale abuzurilor, alteori sunt prescurtate, sau, de câțiva ani, cuvintele în limba română au căpătat forme năstrușnice, influențate de limba engleză. Vorbele lovesc sau mângâie, explică sau, dimpotrivă, se sprijină pe semne de întrebare. De multe ori însă cuvintele au rolul nefericit de a acoperi golul din ființele care le rostesc. Sunt folosite de mincinoși și devin minciuni….

Citește mai departe

Cum să distrugi o piesă. Teatru în teatru în hohote de râs

Cum să distrugi o piesă. La Grand Cinema&More din Băneasa Shopping Center se joacă (și) teatru de cea mai bună calitate. Sâmbătă seara, parcarea marelui complex dedicat cumpărăturilor de orice fel e neîncăpătoare. Ca și mall-ul. Seara de weekend rece construiește un oraș în oraș în nordul Bucureștilor. Undeva la etajul întâi, într-una din sălile de cinema, se joacă teatru. Spectacolul Cum să distrugi o piesă a umplut sala. Povestea unui spectacol de teatru pus în scenă de amatori undeva în Marea Britanie. Acesta este pretextul. O trupă de teatru de amatori pune în scenă o piesă polițistă. O crimă,…

Citește mai departe

Să ne distrăm bine! Justiția funcționează, Puiu stă să se întoarcă, iar în sufrageria lui Oprea a fost doar un chef

În sfârșit, o veste bună: justiția își revine! Amărâtul de Puiu (Popoviciu) a câștigat o primă bătălie cu justiția română. Fugit cu demnitate la Londra, Puiu a angajat avocați care au făcut istorie chiar și în cadrul FBI (vezi detalii aici și aici). Cu ajutorul lor, a depus o contestație în anulare a pedepsei primite de la justiția cea rea – 7 ani de închisoare (cu executare, dacă mai țineți minte!). Justiția a admis contestația, că doar nu te pui cu americanii! Justiția, prin Înalta Curte de Casație (era să scriu – din Băneasa) s-a pronunțat „în principiu”. După cum…

Citește mai departe

Micul talcioc al marelui oraș. Universul nostru în miniatură

Micul talcioc e undeva pe lângă magazinul Dedeman, în zona numită Valea Cascadelor. La Dedeman se poate parca destul de bine, cu jumătate de mașină pe trotuar. Intrarea costă doi lei de căciulă. E duminică, e toamnă rece de sfârșit de octombrie. O mulțime pestriță freamătă necontenit în Valea Cascadelor. În talcioc găsești de toate. Haine noi și purtate, biciclete, carabine de alpinism, linguri și furculițe, scule de toate dimensiunile, șuruburi, piulițe, șaibe, ceasuri de mână și de perete, telefoane mobile vechi și foarte vechi. Sculpturi de lemn, pantofi purtați, detergenți, ranițe și lopeți militare. Unii vând marfă, alții bucăți…

Citește mai departe

Pandora cea frumoasă și cutia ei cu rele

Pandora și cutia ei au devenit leit-motive ale textelor jurnalistice și ale știrilor de radio și televiziune ale momentului. Faptul că autorii acestor „teribile” comentarii nu știu decât foarte puțină mitologie greacă pălește în fața rostirii  răspicate a numelui Pandora. Și a trimiterii indirecte către o poveste cu tâlc pe care „zeii” noștri care pe toate le știu o bănuiesc crescută de undeva din Dâmbovița. Pandora a fost o femeie despre care vechii greci credeau ca a fost prima femeie de pe pământ. Zeii, supărați pe șeful lor, Zeus, care crease numai bărbați, au decis că e cazul să apară…

Citește mai departe

România degradată. Umbra generalului Vlad peste evacuarea Societății Timișoara

România părea că s-a scuturat de comunism în decembrie 1989. Morții, răniții și curajul Revoluției păreau să ne dea certitudinea că înapoi nu se mai poate. Dincolo de construcțiile politice, de scenarii și de „stările” și personajele sistemului de stat (și nu numai), societatea românească părea că privește înainte și spre vest. România începea un lung proces de vindecare.  Adevăr, iertare, reconciliere, înțelegere și înțelepciune.  Medicamente pentru un neam ce ieșise dintr-o epocă de grea suferință. Mai țineți minte? „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă”. Era gândul mărturisit public, era propoziția scrisă pe ziduri și pe frontispiciul ziarului-simbol al…

Citește mai departe

Canapeaua generalului, banii și puterea

Canapeaua face parte din istoria noastră recentă. Generalii, barosanii, vedetele, pițipoancele, poporul – toată lumea are canapea. De pe canapeaua sa, fiecare vede ce poate – podeaua, tavanul, televizorul. Se vede că DNA cercetează corupția. Se vede că SRI a informat și despre corupție. „O anumită parte a presei” ne spune că DNA e o „portocală” și că SRI e un SRL. Cealaltă „parte a presei” spune că bandiții au pus mână de la mână și au otrăvit portocala. Sistemul e stat în stat, statul e o noțiune teoretică. Păpușa blondă de pe canapea încinge și mai mult atmosfera. Care…

Citește mai departe

Biserica și asaltul „atoateștiutorilor”

Biserica e din nou subiect pentru prima pagină. După oribilul scandal Pomohaci, a venit povestea, la fel de urâtă, a Episcopului Hușilor. Două cazuri grele care, fără îndoială, au zdruncinat instituția și i-au afectat imaginea. Cazuri care au cerut reacție imediată din partea conducătorilor bisericii. Biserica Ortodoxă Română a reacționat conform propriului statut, iar atitudinea acesteia a fost publică. Pornind de la situația creată, Sfântul Sinod a luat o serie de decizii legate de Statutul BOR și Regulamentul autorităților canonice disciplinare şi al instanțelor de judecată, mai ales privitoare la examinarea acuzaţiilor (sesizărilor), cercetarea şi judecarea ierarhilor. Biserica a aprobat retragerea…

Citește mai departe

Firma lui Relu se numește Engeko (onoare). Relu e netransformat!

Relu e liber, e bogat și nici nu s-a transformat! E ca o manea. Freamătă a jale, mărturisește, recunoaște, plânge, se confesează, divorțează. Și ține banii! A făcut nițică pușcărie, apoi Relu a ieșit de după gratii cu averea intactă și cu onoarea (Engeko) nevătămată.   Relu a fost și el junior. A înțeles cuvântul Engeko și afacerile imobiliare Era pe vremea când era tânăr deputat. Coatele îi erau încă ascuțite, privirea țintea numai în sus. Ca să capete experiență, la finele lui martie și începutul lui aprilie 2009, Relu a participat la o sesiune ONU tocmai la Nairobi, în…

Citește mai departe

Pensii speciale pentru hienele mereu flămânde

Când spui pensii speciale te gândești la oameni speciali. Oameni care își pun viața în pericol atunci când sting incendii, care își riscă existența pe câmpurile de luptă, care prind teroriști sau criminali. Care salvează vieți. Oameni cu un bagaj de cunoștințe, curaj și onoare pe care le pun în slujba noastră. Oameni care lasă în urma lor ceva, o „urmă” a ceea ce au avut special și ne-au dăruit nouă. În curând, purtătorii de uniforme de orice fel nu vor mai avea parte de pensii speciale. Știind acest lucru, copacul ființei naționale se scutură temeinic, iar trese și uniforme…

Citește mai departe