Categorie

Observ

Pandora cea frumoasă și cutia ei cu rele

Pandora și cutia ei au devenit leit-motive ale textelor jurnalistice și ale știrilor de radio și televiziune ale momentului. Faptul că autorii acestor „teribile” comentarii nu știu decât foarte puțină mitologie greacă pălește în fața rostirii  răspicate a numelui Pandora. Și a trimiterii indirecte către o poveste cu tâlc pe care „zeii” noștri care pe toate le știu o bănuiesc crescută de undeva din Dâmbovița. Pandora a fost o femeie despre care vechii greci credeau ca a fost prima femeie de pe pământ. Zeii, supărați pe șeful lor, Zeus, care crease numai bărbați, au decis că e cazul să apară…

Citește mai departe

România degradată. Umbra generalului Vlad peste evacuarea Societății Timișoara

România părea că s-a scuturat de comunism în decembrie 1989. Morții, răniții și curajul Revoluției păreau să ne dea certitudinea că înapoi nu se mai poate. Dincolo de construcțiile politice, de scenarii și de „stările” și personajele sistemului de stat (și nu numai), societatea românească părea că privește înainte și spre vest. România începea un lung proces de vindecare.  Adevăr, iertare, reconciliere, înțelegere și înțelepciune.  Medicamente pentru un neam ce ieșise dintr-o epocă de grea suferință. Mai țineți minte? „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă”. Era gândul mărturisit public, era propoziția scrisă pe ziduri și pe frontispiciul ziarului-simbol al…

Citește mai departe

Canapeaua generalului, banii și puterea

Canapeaua face parte din istoria noastră recentă. Generalii, barosanii, vedetele, pițipoancele, poporul – toată lumea are canapea. De pe canapeaua sa, fiecare vede ce poate – podeaua, tavanul, televizorul. Se vede că DNA cercetează corupția. Se vede că SRI a informat și despre corupție. „O anumită parte a presei” ne spune că DNA e o „portocală” și că SRI e un SRL. Cealaltă „parte a presei” spune că bandiții au pus mână de la mână și au otrăvit portocala. Sistemul e stat în stat, statul e o noțiune teoretică. Păpușa blondă de pe canapea încinge și mai mult atmosfera. Care…

Citește mai departe

Biserica și asaltul „atoateștiutorilor”

Biserica e din nou subiect pentru prima pagină. După oribilul scandal Pomohaci, a venit povestea, la fel de urâtă, a Episcopului Hușilor. Două cazuri grele care, fără îndoială, au zdruncinat instituția și i-au afectat imaginea. Cazuri care au cerut reacție imediată din partea conducătorilor bisericii. Biserica Ortodoxă Română a reacționat conform propriului statut, iar atitudinea acesteia a fost publică. Pornind de la situația creată, Sfântul Sinod a luat o serie de decizii legate de Statutul BOR și Regulamentul autorităților canonice disciplinare şi al instanțelor de judecată, mai ales privitoare la examinarea acuzaţiilor (sesizărilor), cercetarea şi judecarea ierarhilor. Biserica a aprobat retragerea…

Citește mai departe

Firma lui Relu se numește Engeko (onoare). Relu e netransformat!

Relu e liber, e bogat și nici nu s-a transformat! E ca o manea. Freamătă a jale, mărturisește, recunoaște, plânge, se confesează, divorțează. Și ține banii! A făcut nițică pușcărie, apoi Relu a ieșit de după gratii cu averea intactă și cu onoarea (Engeko) nevătămată.   Relu a fost și el junior. A înțeles cuvântul Engeko și afacerile imobiliare Era pe vremea când era tânăr deputat. Coatele îi erau încă ascuțite, privirea țintea numai în sus. Ca să capete experiență, la finele lui martie și începutul lui aprilie 2009, Relu a participat la o sesiune ONU tocmai la Nairobi, în…

Citește mai departe

Pensii speciale pentru hienele mereu flămânde

Când spui pensii speciale te gândești la oameni speciali. Oameni care își pun viața în pericol atunci când sting incendii, care își riscă existența pe câmpurile de luptă, care prind teroriști sau criminali. Care salvează vieți. Oameni cu un bagaj de cunoștințe, curaj și onoare pe care le pun în slujba noastră. Oameni care lasă în urma lor ceva, o „urmă” a ceea ce au avut special și ne-au dăruit nouă. În curând, purtătorii de uniforme de orice fel nu vor mai avea parte de pensii speciale. Știind acest lucru, copacul ființei naționale se scutură temeinic, iar trese și uniforme…

Citește mai departe

Karaganda. Locul sacru din stepa nesfâșită

Cam două ore faci cu mașina de la Astana la Karaganda. Aproape 200 de kilometri, spre sud, prin stepa kazahă. Un ținut întins, drept, peste care cerul se așează ca un clopot. Drumul e bun, aproape pustiu. Stepa îți creează un acut sentiment de singurătate. Lagărele de la Karaganda Aici, în Karaganda, au fost cele mai mari lagăre de prizonieri din cel de-al doilea război mondial:  Spassk nr. 99, Balhaș nr. 37, Jeskazgan nr. 39. Au fost 24 de lagăre, dar documente despre acestea nu mai există. Cel mai mare a fost Spassk, singurul despre care există registre. Aproape 70.000…

Citește mai departe

Astana. Despre capacitatea de reinventare a unui popor

Astana a devenit capitala Kazahstanului la sfârșitul lui 1997. La șase ani după declararea independenței față de URSS, Nursultan Nazarbaev, președintele republicii din stepa Asiei Centrale decidea mutarea capitalei de la Alma Ata la Astana. Astana, spectacolul urban din inima stepei Aeroportul nu e nici mare, nici spectaculos. De la Frankfurt sau de la Istanbul zbori aproape șase ore. Te aștepți și în continuare la un peisaj post-sovietic, cenușiu, trist și vechi. Nu-i așa. O dată ce ai pătruns în oraș, perspectiva se schimbă. Știi că ești într-o parte a lumii care îți e puțin cunoscută, auzi vorbindu-se rusește și…

Citește mai departe

Eticheta cea de toate zilele

Eticheta, la școală, era un dreptunghi mic de hârtie lipit pe hârtia albastră a caietului. Un mic detaliu cu nume, prenume, clasa. Un semn pentru o identificare corectă. Ca la magazin; produsele nu pot exista fără etichete. Iubim eticheta. Ne dăm în vânt după etichete. Mereu grăbiți, le înghițim pe nemestecate. Creatorii lor își freacă palmele de bucurie. Stânga de dreapta, pentru că stânga ține cu oamenii, iar dreapta ține cu banii. Sau dreapta de stânga, pentru că dreapta crede în forța fiecăruia, iar stânga în solidaritate. Contează, desigur, și de unde te uiți la etichetă. Poți fi în magazin,…

Citește mai departe

Carrefour, țeapa, scăricica friptă cu două prețuri și bodyguard-ul confuz

Carrefour este numele unui lanț de magazine uriașe care are, fiecare, parcare mare și bine organizată. Dar știe oricine acest lucru, nu-i așa?!… În București, la capătul parcării de la Carrefour Orhideea, un grătar sfârâie plăcut. Micii, cârnații și scăricica vibrează deasupra cărbunilor încinși. Cartofii prăjiți și garniturile de legume stau calde în vasele de sub vitrină. Ți se face foame instantaneu. Carrefour la porție sau la meniu? Sunt cu doi colegi. Subliniez prezența lor pentru că ne-am fentat toți trei. Am cerut câte o porție de scăricică, salate și garnituri. O damă brunetă manevrează cu atenția cuvenită unghiilor lungi…

Citește mai departe