Salariile bugetarilor sunt preocuparea guvernului. Parcă suntem blestemați să fim conduși de barbugii ratați. Salariile? Nu, eu nu sunt bugetar. Am fost, de-a lungul celor 30 de ani de democrație, doar puțin timp. Dar o guvernare iscusită ține salariile, nu le taie. Dacă sunt bani în piață, ținem cât de cât economia în picioare.
Sistemul energetic românesc e în fața unei noi provocări. Parlamentarii au votat pentru amânarea pentru 3 luni a plății la utilități. La cerere, e drept, dar 3 luni putem amâna plata apei, a gazului sau a energiei electrice. Lobby-ul foarte puternic al companiilor private din sistemul energetic a început să cârâie. Marii jucători înțeleg să fie solidari cu oamenii în timp de pandemie și oferă sponsorizări. Dar totul până la banii de business!…
500 de euro de la Klaus Iohannis pentru medicii care luptă cu virusul cel rău! Asta a anunțat azi președintele când a ieșit la TV. Și pentru personalul medical. O „schemă” care mi-a adus aminte de Ceaușescu în balconul de la Comitetul Central. Ceaușescu oferea 100 de lei la salariu. După 30 și ceva de ani, președintele are o ofertă mai bună. În euro, nu în lei.
Alina Gorghiu e o senatoare PNL care încă arată bine. Ar putea fi un manechin de vârsta a doua. Ea a propus un proiect de lege prin care o parte dintre deținuți vor executa pedeapsa acasă. Proiectul a fost votat de Senat cu 128 de voturi „pentru” și două abțineri. Camera Deputaților va avea votul final.
Guvernul a decis că nu mai avem voie să știm ce legi se fac la Palatul Victoria. Nu mai avem voie să știm că guvernanții sunt slabi. Incompetenți. Că sunt mereu în întârziere. Așa că guvernul a legiferat faptul că nu mai avem voie să știm nimic!
Azi era ziua lui Nichita. Ziua poeziei fragile și mereu plutitoare. A lui Nichita, poetul acela mare care ne lua cu el în cele mai teribile călătorii în cămările sufletului. Am crescut cu Nichita. Am mai scris despre el. Și scriu din nou, acum și aici, deși nu știu dacă interesează pe cineva…
Lumea mare, lumea mică, lumea mea, lumea ta… Sute sau mii de lumi care ne compun. Care ne determină, ne susțin sau ne enervează. Atunci când ești în mișcare, se văd doar vârfurile lumii. Trec repede, memoria nu le reține pe toate. Atunci când stai pe loc, vârfurile pot deveni poeme sau monștri. Sau și una și alta.
Se clatină UE? Întrebarea devine tot mai legitimă. UE se mișcă lent. Inegal. E drept, inegalitățile sunt vechi, dar acum se văd foarte bine. COVID-19 îngroașă granițele statelor. Pentru liderii UE, binele comun a devenit mai puțin important decât cel național. Pentru slugile UE, 27 martie nu există!
Așteptarea. Noua formă de petrecere a vieții. Până acum, așteptarea era acea bucată de timp în care treci de acolo, dincolo. Timp cu orizont. Organizat. Așteptarea avea ritm. Putea fi enervantă, veselă, tristă. Avea sfârșit. Acum nu mai e la fel…
Paul Goma a murit astă-noapte. Un scriitor uriaș, un caracter uriaș. Avea 84 de ani. Era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière din Paris. Coronavirus… A lăsat în urmă cărți prea puțin citite la noi. Medalii și decorații niciodată primite de la autoritățile noastre.
Discutii