Fotbalul, politica și ungurii sunt cele trei teme majore ale societății românești. Capra vecinului e trecut pe locul al patrulea. Fotbal. Cred că Marin Preda spunea ceva despre 22 de indivizi care fugăresc o bășică de cauciuc. Ăștia 22 nasc pasiuni de pomină.
Președintele Klaus Iohannis a făcut azi o declarație năucitoare! Acuzând partidul politic pe care îl urăște de pact cu Ungaria, președintele a tulburat de tot pandemia. Suntem în cea de-a 44-a zi de stare de urgență. Nervii tuturor sunt întinși, lucrurile merg prost, încrederea în politicieni e la pământ. Era nevoie de un „cutremur”. Președintele a avut grijă să ne scoată din amorțeală! „În timp ce noi ne luptăm cu pandemia, PSD se luptă să dea Ardealul ungurilor!”, a rostit indignat Klaus Iohannis. A ieșit un caraghioslâc de zile mari. Președintele „apără” Ardealul! Povestea, pe scurt: doi parlamentari UDMR au…
Am un vecin supărat pe mine. Locuiește în apartamentul de sub mine. E supărat pe mine din cauză că nu se poate odihni noaptea. Fac zgomot. Mi-a trimis un mesaj de om supărat. Textul lui e scris îngrijit, are un vocabular de om citit. Nu știu cu ce se ocupă, nici nu mă interesează. Dar stresul creat de pereții care nu au izolare fonică e real. E stresul creat de invadarea oricărui tip de intimitate specific acelei epoci de care încă suntem legați prin consecințe – epoca de aur. Am mai discutat cu acest vecin. E un tip cât se…
Stăm pe loc de 38 de zile. Am amorțit. Ne-am îngrășat. Ne punem o mască pe gură și pe nas, ieșim puțin pe lângă casă, târguim și gata. Înapoi în casă. La televizor și calculator. La mâncat și la somn. Facem glume și ni le transmitem pe whatsapp. Facebook e o republică plină de cetățeni inteligenți. Asta facem, stăm pe loc. Inutili, ca personajele din Las Fierbinți. Dar fără haz. 3 milioane de hectare de teren agricol au murit pentru că stăm pe loc. E secetă și în loc să facem ceva, să pornim irigațiile, să dăm apă gratis fermierilor,…
Președintele Iohannis a ieșit cu mască la televizor. După ce ne-a arătat-o, și-a dat-o jos. A zis că vrea să fie auzit mai bine. Mai clar. Din 15 mai, a spus președintele, o să fie altfel. Cu mască. Nu brusc, pas cu pas. Dar cu mască. Să nu luăm virusul. Să nu îl dăm. Pentru că a apărut cu mască, a părut convingător. Nu a fost convingător din simplul motiv că nu poate fi. E un actor foarte prost. A luat voturile, o să spuneți, deci a convins. Mă predau!…
Hristos a înviat! Paștele petrecut în vreme de pandemie a fost unul foarte …domestic. Banal, nu? Am stat acasă. Gina a aprins o lumânare la 12 noaptea. Am ciocnit câte un ou roșu. Și am petrecut câteva ore cu urările online. Am primit zeci de fotografii cu iepurași.
Am citit câteva poeme potrivite acestor zile. Sunt senzaționale. Cred că e un moment foarte potrivit să ne întoarcem spre poezia de calitate. Așa că am ales două poezii în loc de jurnal. Vasile Voiculescu și Tudor Arghezi.
„Caterincă” e un cuvânt pe care l-am descoperit când am venit în București. Nu l-am înțeles de prima dată. Ardeleanul din mine nu rezona la „caterincă”. La Sfântu Gheorghe făceam toate lucrurile serios. Nu doar eu, toți. Să nu credeți că nu aveam umor sau că nu ne distram. Dar și distracția o făceam cu seriozitate. Seriozitatea înseamnă să nu îți bați joc de nimic. Pe scurt – fără „caterincă”! Ca să înțelegeți, când bei palincă, respiri într-un anume fel. Nu te îneci. Slănina se taie în felii subțiri. Ceapa, la fel. Focul în pădure are dichisul lui. Roțile bicicletei…
Pandemia e ca o radiografie. Nemiloasă. Rece. A venit virusul și ne-a arătat ce-am făcut de 30 de ani încoace. Cum s-au chinuit, unii, cum au învățat sau muncit alții și cum au profitat EI! Iar „ei”, niște nepricepuți, lacomi și vicleni, au făcut România de azi așa cum e. Țara frumoasă care își salvează cetățenii lăsându-i să plece la muncă oriunde în lume. Țara frumoasă care mai are puțin și trece pe ventilare artificială. Sau chiar a trecut deja. Dar suntem atât de obișnuiți cu răul, încât nu am băgat de seamă. Baronii pandemiei noastre eterne sunt de neclintit….
Țara pare că s-a obișnuit cu apăsarea urgenței și lipsa de perspectivă. Eu, nu! Așa că am schimbat câteva lucruri în aceste zile în care nu am scris la acest jurnal. Vineri am fost ocupat și, oricum, în weekend nu scriu. Vineri a trebuit să mă duc la țară. Am dus provizii pentru mama mea și pentru soacra mea. Pare greu de crezut, dar le-am instalat împreună și totul e ok.
Discutii