Category

Observ

Un ambalaj numit Bulai

Se numește Iulian Bulai și e un ambalaj. Nu a avut niciodată serviciu. S-a costumat în statuie prin Norvegia. Se făcea că e Ibsen. Pe dinafară, poate aducea. Pe dinăuntru, zero. Nimic. Zice că are înalte studii culturale. Nu se vede nimic. Ambalaj. E deputat USR de Neamț. Ambalaj de cea mai proastă calitate. A mai fost deputat, e la al doilea mandat, deci iată că a avut un loc de muncă. Ambalaj plătit de noi. S-a remarcat spunând prostii și platitudini. Că Fecioara Maria ar fi fost „mamă-surogat”, de exemplu. Sau, recent, i-a urat la mulți ani lui Eminescu,…

Continue Reading

Iritarea. Peste tot, scene defensive mici, dar agresive!

Nu, nu despre iritarea mea e vorba aici. Ci despre iritarea generală. Despre nemulțumire, grabă, neliniște, aroganță și agresivitate Și doar pe scurt. Sunt sigur că fiecare dintre voi are surse și resurse de iritare. Dar parcă niciodată nu a fost atât de vizibilă starea generală de nervi. Suspiciunea se revarsă din orice privire, iar pentru a da pe-afară, e nevoie de mai puțin de un vârf de ac. Mizele mici au devenit bătălii de viață…

Continue Reading

Vaccinul și pupitrul. O întâlnire de neratat

A venit vaccinul și a fost întâmpinat de pupitru. Parcă ar fi o fabulă. Vaccinul era într-un camion de dimensiuni medii spre reduse. Pupitrul era standard. Vaccinul era în camion, pupitrul era oriunde se poate pune această scenă micuță. Pregătit să fie încălecat de cei care, bolnavi de propriile persoane, au nevoie permanentă de expunere. Vaccinul a venit pe roți, pupitrul a fost și acesta adus pe roți. Doar nu era să fie luat în spinare de eroii noștri de toate zilele!…

Continue Reading

Oameni (și) indispensabili

La vremuri noi, oameni noi! Dar puțintei și cam aceiași. Raed Arafat, de exemplu. Mereu în fruntea fenomenelor urgente. Florin Cîțu. Alt exemplu. Bun la finanțe, bun la antrenamente care pot provoca alegeri anticipate. Bun de premier. Prezent în capul mesei. Dacian Cioloș. Sebastian Burduja. Kelemen Hunor. Vasile Dâncu, exemplu de la ceilalți, ca să nu spuneți că sunt părtinitor. Adică, doar câțiva aleși dintre cei aleși!…

Continue Reading

Pe cont propriu! Scapă cine poate… Succes!

Suntem pe cont propriu, e clar! Spitalele se aglomerează, școlile se închid, dar nu și after-school-urile, totul se întâmplă online sau nu se mai întâmplă. Online, cine are internet. Cine are, să-i trăiască! Bulele de Facebook sunt încrâncenate, stau cu boturile deschise ca niște crocodili în fața prăzii. Suntem împreună, dar suntem separați bine. Suntem pe cont propriu!…

Continue Reading

Despre cei cei care se pricep la toate

Adică, despre foarte mulți dintre noi. Știm, chiar dacă nu avem studii. Chiar dacă nu am citit nimic altceva decât postări pe Facebook. Când am ajuns în București, un prieten ardelean mai în vârstă mi-a spus să fiu atent la una din expresiile favorite ale locuitorilor capitalei: „dacă-ți spun eu?!…” Un argument suprem care nu putea fi combătut nicicum. Argumentul celor care nu se pricep la nimic, dar atacă decisiv orice domeniu.

Continue Reading

De ce să ne întoarcem la starea de urgență? Pentru că merităm…

Datele asta arată, că ne întoarcem la starea de urgență. Parcă am trăi într-un film prost. Un fel de  „Pandemia se întoarce”. Un amestec de prostie, nesimțire, politicianism și proastă guvernare ne copleșește și deschide larg drumul virusului cu nume de bere mexicană. Parcă nu merităm nimic altceva decât o perpetuă stare de urgență. Sau, mai știi, poate doar asta merităm…

Continue Reading