Categorie

Înțeleg

Cât costă „dezamăgirile” unui fost șef al FBI? Din ce bani plătește Puiu?

Urmăritul general Puiu Popoviciu, miliardar condamnat la șapte ani de închisoare, are un avocat mai mult decât celebru: Louis Freeh. Dl. Freeh este fost judecător federal și fost șef al FBI. Adică, un bun cunoscător al legilor americane și un la fel de bun cunoscător al secretelor poliției secrete. Acum a apărut public și în România. Tema lui: salvarea lui Puiu, un erou al timpurilor offshore și nu numai. Cum îl salvează? Simplu, desființează actul de condamnare. Pe scurt, despre un fost șef al FBI Louis Freeh a devenit șeful temutei instituții în mandatul de președinte al lui Bill Clinton. A…

Citește mai departe

Adio, dragă Puiu, România te salută!

Puiu nu mai e printre noi. Soarele răsare de la răsărit, codul roșu bântuie țara, toate celelalte lucruri sunt la locul lor. Dar Puiu nu mai este! Nu e ca și cum am jeli la o înmormântare. E chiar mai rău de-atât. Plecarea lui Puiu a lărgit golul imens în care simțim că ne aflăm, l-a făcut (încă o dată) vizibil. Cu durere în suflet, am scris această scrisoare cu valoare de requiem. Cuvântul acesta, requiem, înseamnă altceva decât v-ați putea grăbi să credeți, dragi paznici ai trecerii lui Puiu printre noi și printre voi. Mai ales printre voi – ca…

Citește mai departe

Catedrala Mântuirii Neamului nu e un efort, ci o bucurie

La începutul anilor nouăzeci, după episodul Târgu-Mureș și după mineriade, în drumul spre Petroșani, am ocolit puțin și am oprit o jumătate de zi la Mănăstirea Dintr-un Lemn din Frâncești, Vâlcea. Eram doi reporteri de la România liberă, iar pentru că ideea de a scrie din Valea Jiului după Mineriada din 13-15 iunie, care făcuse ravagii în București, era a redactorului-șef de atunci, Mihai Creangă, el era cel care conducea echipa. Am scris mai demult povestea acelui reportaj. Era iarnă atunci, zăpada albise curtea mănăstirii, respirațiile noastre împleteau aburi. „Vezi, Tudore, la noi Dumnezeu șade blând pe prispă, ca un țăran…

Citește mai departe

15 martie. Despre toleranță, istorie și prietenii mei maghiari

15 martie e o zi numai bună pentru a te gândi la toleranță. Toleranța este un mod de a trăi. O opțiune simplă, pentru că nu ai nevoie de studii ca să fii om de omenie. Zâmbetul sau lacrima nu au o limbă a lor. Ne-am născut într-un loc și într-un neam pentru că așa a vrut Dumnezeu, nu pentru că așa am ales. 15 martie 1848 este ziua în care a început revoluția maghiară. După demonstrații și lupte în Buda și Pesta și după proteste în multe alte localități, guvernatorul imperial a acceptat cele 12 revendicări ale maghiarilor (traducerea mai…

Citește mai departe

Acum 25 de ani începea războiul din Transnistria

Transnistria e o fâșie de pământ din stânga Nistrului care aparține, administrativ, Republicii Moldova. Dar numai teoretic. În realitate, Transnistria s-a autoproclamat republică, iar orașul Tiraspol a devenit capitală. „Transnistrenii” au dreptul la cetățenia rusă, iar forța acestei „republici” o constituie faptul că găzduiește pe teritoriul ei Armata a 14-a a Federației Ruse. Autoritățile locale sunt supuse Moscovei și militează împotriva apropierii Basarabiei de România și de Europa. Regiunea are aproximativ jumătate de million de locuitori. Sub o treime din aceștia s-au declarat moldoveni sau români la recensământul din 2004. Cei mai mulți sunt ruși și ucraineni. Câteva repere ale unei istorii tragice…

Citește mai departe

Nu evitați vaccinurile. Cereți-le!

Nu evitați cu niciun chip vaccinurile! Peste 2.600 de cazuri de rujeolă au fost înregistrate în România. 16 pacienți au murit. 2.554 dintre bolnavi nu au fost vaccinați. Cifrele provin de la Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). Datele sunt de săptămâna trecută. Înțelepții spun că este mai bine să previi o nenorocire, decât să te lupți cu efectele acesteia. Vaccinul exact acest lucru îl face: previne. Suntem în România, țară membră UE și NATO. Suntem în secolul 21. Ce (ni) se întâmplă? Nu avem toate vaccinurile. Sistemul e în genunchi. Avem un sistem de sănătate…

Citește mai departe

Statul „bate” democrația

Statul, ca întreg democratic, nu mai funcționează în paradigmă clasică. Puterea  legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească își depășesc sau își restrâng granițele constituționale. Parlamentul și-a pierdut tot mai mult caracterul de for legislativ; a devenit un ”for care legitimează acțiunile administrației” (am citat cuvintele unui prieten sociolog). Statul democratic și-a schimbat reperele de funcționare Altfel spus, parlamentul nu mai este locul în care reprezentanții poporului legiferează, ci locul în care aleșii aprobă activitatea guvernului. E o schimbare de paradigmă a democrației care poate fi văzută și în alte țări, nu numai la noi. Viktor Orban a ridicat gardul împotriva…

Citește mai departe

Despre creștini, iertare și grațiere

Suntem creștini, ortodocși cei mai mulți dintre noi, ne facem cruce când trecem pe lângă o biserică, parcurgem cu bucurie Sfintele Taine ale botezului și cununiei. Statistic, suntem peste 90% creștini și avem o încredere ridicată în biserică: 58%, conform IRES (măsurătoare făcută după catastrofa de la Colectiv). Construim Catedrala Mântuirii Neamului (și bine facem!). Facem pomeni și îi înmormântăm pe cei dragi cu slujbă și preot. Și spunem de multe ori „Doamne, iartă-mă!”. De ce ne opunem grațierii? Un prieten sociolog îmi spunea că modernitatea se vede diferit de către fiecare grup social. De asemenea, mi-a vorbit despre diferența…

Citește mai departe

Pentru noi, a fost Revoluție. Pentru ei, a fost lovitură de stat (3)

Aproape în fiecare an, în decembrie, trec prin Cimitirul Eroilor din București pentru că a fost Revoluție. Un cimitir ordonat, cu mormintele frumos aliniate, care începe din colțul Pieptănarilor și se termină în coasta Cimitirului Bellu. A fost Revoluție, iar Eroii Revoluției din 1989 se odihnesc azi lângă mari personalități ale neamului. Sunt în cimitire vecine. Lecția de curaj lângă lecția de istorie. Îmi pare rău că au fost ani în care nu am trecut pe acolo. De fiecare dată când vin aici, îmi amintesc de cântecul lui Cristian Pațurcă – Golan post-mortem.  Spun că fost Revoluție pentru că au murit…

Citește mai departe

Pentru noi, a fost Revoluție. Pentru ei, a fost lovitură de stat (2)

La Revoluție. 21 Decembrie 1989. Pe treptele de la Teatrul Național. Treptele libertății mele.  Nu mai țin minte nici cum eram îmbracat, nici pantofii pe care îi purtam în picioare la Revoluție. Îmi amintesc paltonul maro cu inserții mici negre și pe care îl aveam din liceu. Abia împlinisem 25 de ani… Eram mic,  un fir de praf în mulțimea de pe treptele din fața Teatrului Național. Era seară și frig. Nu știam foarte bine cine sunt. Aveam douăzeci și cinci de ani, fusesem tipograf (linotipist de limba maghiară), apoi corector la România Liberă, iar de câteva săptămâni devenisem tehnoredactor. Eram…

Citește mai departe