Categorie

Ascult

La început de an școlar, laudă muzicii, profesorilor de muzică și muzicienilor!

Am avut în școala generală doi profesori foarte buni de muzică (d-na Obreja și d-l Teofil, căruia îi spuneam „Pufuleț”). Lor le mulțumesc mult mai des decât altor dascăli. Fără dăruirea, bucuria și exigența cu care își făceau meseria nu aș fi putut acum să mă bucur nici eu de absolut orice fel de muzică. Inclusiv de cele „3 minute și 30 secunde”. Aceasta e singura piesă de poate fi cântată de o orchestră compusă de 100% afoni (sper să fi stârnit curiozitatea celor ce nu știu despre năzdrăvăniile compozitorului american). Compozițiile lui John Cage nu trebuie trecute la capitolul…

Citește mai departe

Oedip, versiunea PowerPoint. Sau lungul drum de la prêt–à–porter la ready-to-weare

Oedip. Cu Oedip a început festivalul George Enescu. O fi bine, o fi rău, vom vedea. Nu e cazul sa ne pronunțăm acum pentru că din experiment în experiment mergem mai departe. Direcția în care mergem e o problemă reală, dar ne vom dumiri altădată. Cuvântul ce descrie cel mai bine această versiune a capodoperei Oedip a lui George Enescu ar fi austeritate. Austeritatea lucrului făcut strict pentru drum ( era să scriu pe vapor, dar nu e cazul, chiar dacă e vorba de filarmonica londoneză). Fără decor, fără costume, fără lumini, fără o minimală teatralitate. Teatralitatea a înlocuităpe alocuri…

Citește mai departe

E vară. Un pește nou străbate oceanul planetar

Vară fierbinte, poftești la o răcoreală. Eu am ales un alt fel de scaldă, tematică. Se numește greenwashing și explic mai jos termenul. Dar, înainte de a trece prin apa de vară, mi-am amintit o strofă dintr-o poezie a lui Romului Vulpescu. Ar putea fi un motto. În fiecare zi ne batem joc De păsări, de iubire și de mare, Și nu băgam de seamă că în loc Rămâne un deșert de disperare. Despre ferma urbană, un trend imposibil La sfârșitul primei luni de vară – iunie – am participat la conferința anuală a regiunilor de dezvoltare din Uniunea Europeană….

Citește mai departe

Ziua Mondială a Creierului

Ziua Mondială a Creierului se celebrează, de patru ani, la 22 iulie. Este parte a unei campanii de conștientizare a decidenților politici din întreaga lume. „Afecțiunile neurologice lipsesc în mare parte din agendele naționale și internaționale de sănătate”, a declarat, acum patru ani, dr. Raad Shakir, președintele Federației Mondiale de Neurologie (WFN). Ziua Mondială a Creierului coincide cu ziua în care a fost înființată această federație, în 1957. Câteva informații despre creierul uman De Ziua Mondială a Creierului se cuvine să trec în revistă câteva lucruri despre evoluția acestui organ. Unele informații poate sunt mai puțin cunoscute. Pe altele, poate…

Citește mai departe

Excursie la Vatican. Scrisoarea unui călător ortodox în regatul catolic

Scrisoarea despre călătoria la Vatican începe așa: Când Iisus I-a spus lui Simon să Îl urmeze, acesta L-a întrebat: Și ce vom face? “Vom schimba lumea”, a fost răspunsul. Ceva mai târziu, când Simon devenise deja Petru și, alături de alți 11, făcea parte din grupul apostolilor, Hristos le-a spus: “În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea”. Mărturii ale acestei biruințe le găsim peste tot, dacă avem ochi să le vedem. Iar unul dintre simbolurile fabuloase ale credinței puternice, dar și ale puterii credinței, este Basilica Sf. Petru din Vatican. Locul unde este înmormântat însuși apostolul Petru,…

Citește mai departe

Dumneavoastră vă vaccinați cățelul? Dar copiii?

„Dumneavoastră vă vaccinați cățelul?” În plină campanie  împotriva vaccinării copiilor, cineva a pus această întrebare. Am realizat că marea parte a orășenilor care își cumpără un pui de câine îl vaccinează. Poate cei care stau la țară nu o fac în mod consecvent, dar vaccinul antirabic este prezent și la sat. E mai important un cățel decât un copil? Vaccinați copiii? Cum vă asumați îmbolnăvirea sau chiar decesul acestora? Suntem în plină epidemie și nu vă vaccinați copiii?! Câțiva indivizi au declanșat o aprigă și continuă bătălie împotriva vaccinării. Pot părea mulți, dar eu cred că sunt puțini. Pot părea intelectuali, dar cei…

Citește mai departe

România noastră? „Welcome to Romania!”

Era o memorabilă dimineaţă de primăvară a anilor ’60 când, undeva în România noastră, urmau să fie desfiinţate răzoarele dintre holdele oamenilor. Semnul colectivizării generale. Un tractor cu șenile  mânat de un tânăr abia scăpat de pubertate trebuia să distrugă în mod simbolic ceea în conştiinţa milenară a fiecărui om de pe planeta asta  reprezenta o trăsătură esenţială: sentimentul proprietăţii. Fără proprietate nimeni nu mai avea motive să persevereze de unul singur, să-și apere averea şi chiar să se simtă independent. Prin simpla brazdă care urma să treacă peste ogoarele oamenilor ca o linie trasă cu creionul pe harta lumii,…

Citește mai departe

Prieten mi-e Platon, nu arțagul fără sens

De curând, mult după timpul lui Platon (!), a avut loc la Brașov o conferință specială. A fost finalul unui proiect finanțat prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român. Un proiect cu un dublu scop: creșterea capacități organizatorice a asociaților de proprietari de pădure și crearea unui sistem de certificare forestieră în România. Sistemul PEFC.  Un sistem prin care proprietarii de păduri să se apropie de ceea ce numim gestionarea responsabilă a pădurii. Fără furt, fără distrugerea solului, cu suficientă grijă pentru fiarele pădurii și regenerarea naturală a acesteia. Avem deja un astfel de sistem implementat (FSC), doar că acesta este potrivit…

Citește mai departe

De ce preferăm confortul binelui? Import de lucruri simple din Albania

Confortul binelui. Primăvara lui 2016. Când prietenul meu, Nicanor, mi-a propus să stau  o săptămână în Albania, nici nu a bănuit ce bucurie îmi face. Mărturisesc, două ţări europene, pe care le-am considerat unice, mi-au stârnit curiozitatea de a le vizita: Albania şi Islanda. De Albania eram atras întrucât țara fusese declarată de fostul lider comunist, Enver Hodja, drept primul stat laic din lume. De unde și interesul: oare cum funcționează o societate în absența sacrului? Confortul binelui și pista de alergare Locuinţa unde eram cazat se găsea lângă un lac, aflat la marginea unei pădurice, care era străbătută de două piste,…

Citește mai departe

“Au pădure si nu au lemne de foc? Să mănânce cozonac, copt la electric!”

Înainte de a vorbi despre pădure… Orice doctrină, în orice domeniu, conține o doză de șampon pentru creier. Furnizată direct de autor sau adăugată pe parcurs, de cei ce au îmbrățișat-o și propovăduit-o. Lucian Blaga spunea că în viața oricărei idei intervin trei categorii de oameni: cei ce o prefigurează, cei o configurează și cei ce o desfigurează.  Adam Smith și David Ricardo au prefigurat liberalismul iar neoliberalii de azi îl configurează în țările dezvoltate și, în același timp, îl desfigurează în cele mai sărace. În materie de tratamente silviculturale, francezii au prefigurat crângul cu rezerve, iar noi , se…

Citește mai departe