Categorie

Ascult

România noastră? „Welcome to Romania!”

Era o memorabilă dimineaţă de primăvară a anilor ’60 când, undeva în România noastră, urmau să fie desfiinţate răzoarele dintre holdele oamenilor. Semnul colectivizării generale. Un tractor cu șenile  mânat de un tânăr abia scăpat de pubertate trebuia să distrugă în mod simbolic ceea în conştiinţa milenară a fiecărui om de pe planeta asta  reprezenta o trăsătură esenţială: sentimentul proprietăţii. Fără proprietate nimeni nu mai avea motive să persevereze de unul singur, să-și apere averea şi chiar să se simtă independent. Prin simpla brazdă care urma să treacă peste ogoarele oamenilor ca o linie trasă cu creionul pe harta lumii,…

Citește mai departe

Prieten mi-e Platon, nu arțagul fără sens

De curând, mult după timpul lui Platon (!), a avut loc la Brașov o conferință specială. A fost finalul unui proiect finanțat prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român. Un proiect cu un dublu scop: creșterea capacități organizatorice a asociaților de proprietari de pădure și crearea unui sistem de certificare forestieră în România. Sistemul PEFC.  Un sistem prin care proprietarii de păduri să se apropie de ceea ce numim gestionarea responsabilă a pădurii. Fără furt, fără distrugerea solului, cu suficientă grijă pentru fiarele pădurii și regenerarea naturală a acesteia. Avem deja un astfel de sistem implementat (FSC), doar că acesta este potrivit…

Citește mai departe

De ce preferăm confortul binelui? Import de lucruri simple din Albania

Confortul binelui. Primăvara lui 2016. Când prietenul meu, Nicanor, mi-a propus să stau  o săptămână în Albania, nici nu a bănuit ce bucurie îmi face. Mărturisesc, două ţări europene, pe care le-am considerat unice, mi-au stârnit curiozitatea de a le vizita: Albania şi Islanda. De Albania eram atras întrucât țara fusese declarată de fostul lider comunist, Enver Hodja, drept primul stat laic din lume. De unde și interesul: oare cum funcționează o societate în absența sacrului? Confortul binelui și pista de alergare Locuinţa unde eram cazat se găsea lângă un lac, aflat la marginea unei pădurice, care era străbătută de două piste,…

Citește mai departe

“Au pădure si nu au lemne de foc? Să mănânce cozonac, copt la electric!”

Înainte de a vorbi despre pădure… Orice doctrină, în orice domeniu, conține o doză de șampon pentru creier. Furnizată direct de autor sau adăugată pe parcurs, de cei ce au îmbrățișat-o și propovăduit-o. Lucian Blaga spunea că în viața oricărei idei intervin trei categorii de oameni: cei ce o prefigurează, cei o configurează și cei ce o desfigurează.  Adam Smith și David Ricardo au prefigurat liberalismul iar neoliberalii de azi îl configurează în țările dezvoltate și, în același timp, îl desfigurează în cele mai sărace. În materie de tratamente silviculturale, francezii au prefigurat crângul cu rezerve, iar noi , se…

Citește mai departe

Călătorie la capătul lumii. Japonia și China, modele pentru Europa

Japonia și China. Am conferențiat de curând în aceste două țări îndepărtate. Am fost invitat de un cunoscut profesor neurochirurg japonez. Profesorul Takanori Fukushima este o personalitate internațională, un adevărat globetrotter al neurochirurgiei. Anul acesta a organizat un periplu de conferințe în Japonia și China. A invitat un grup de conferențiari cunoscuți din Europa, Japonia și America. Evenimente vii, pe teme complexe, cu demonstrații, discuții, interpelări. Totul într-o oganizare perfectă și de o eleganță pe care merită să o notăm. Am fost unul din cei trei profesori europeni invitați – unul din Germania, unul din Suedia și cu mine – și…

Citește mai departe

Pădurea, între clișee și adevăr

Pădurea. „Defrișări. Inundații. Industria lemnului pusă pe butuci. Trei hectare de pădure dispar în fiecare oră”.  Tot atâtea clișee, în spatele cărora se ascund himerele unui trecut în care toate erau controlate și în bună ordine, o realitate fizică mult mai complexă, dar și una virtuală, de-a dreptul periculoasă. Pădurea. Scurt desfășurător al evenimentelor. În 1991, retrocedăm maxim un hectar de pădure pentru fiecare familie ce a deținut o bucată din „pădurea națională” înainte de 1948. Puzzle-ul a fost îngreunat de la bun început de o prevedere legală menită a simplifica lucrurile: pădurile vor fi retrocedate, de preferință, pe vechile amplasamente….

Citește mai departe

Fina demarcație dintre profesionist și ticălos

Profesionist. Pe 26 martie 1993, The New York Times (un cotidian al satului global în care trăim) a publicat pe prima pagină o fotografie emblematică pentru foametea ce bântuia atunci în Sudan: un vultur ce pândea o fetiță numai piele și os, care se târa spre un centru de ajutor. Premiul Pulitzer pentru un profesionist care a relaționat cu un vultur. Pentru acea fotografie, Kevin Carter a primit Premiul Pulitzer în acel an. La trei luni după aceea s-a sinucis, mâncat, din interior, de remușcări. În loc să fi ajutat cumva biata copilă, a pândit să facă o poză bună….

Citește mai departe

Valurile dezbinării și lebăda roșie

Cum arată lebăda? Știm. Sunt lebede albe și, foarte rar, lebede negre. Păsări frumoase care l-au inspirat pe Ceaikovski și pe Eminescu. Lebăda roșie e o specie foarte rară. Lebede roșii încă nu văzusem. Dar uitându-mă la televizor, m-a lovit imaginea președintelui Iohannis. Era scăldat de luminile camerelor de filmat și mergea încet înconjurat de bodyguarzi. Participa la marșul celor nemulțumiți de Ordonanța 13. A trecut ceva vreme, dar atunci am avut imaginea lebedei roșii. Protestul e firesc, libera exprimare de asemenea, nu vreau să comentez. Nici decizia PSD nu o comentez. E clar că nu a fost adecvată și…

Citește mai departe

Când cititorii ne ceartă și au dreptate!

„Ce a vrut să spună dom’ ziarist, că eu nu am priceput nimic!”. Așa începe dialogul de pe pagina de Facebook cu dl Costel Balaban, unul dintre cititorii unui un articol publicat în România liberă. Unii cititori sunt foarte bine informați Dialogurile au fost mai lungi și mai „rele”. Nu le reiau pe toate, le găsiți aici. Dar sunt câteva lucruri care m-au impresionat în dialogul cu dl. Costel Balaban. Spune domnia-sa: „Şi ziceți așa, domnule Tudor Artenie, între Băsescu şi sistem a avut loc o îmbrățișare tandră (sau cam așa ceva).  Îmi permit să vă întreb: unde ați fost în…

Citește mai departe