Categorie

Ascult

Ramura de măslin de la Palatul Cotroceni

Palatul Cotroceni și Palatul Victoria sunt într-un război continuu, iar finalul acestuia pare foarte departe. Nu se întrevede nici măcar un armistițiu. Este adevărat, politicienii sunt obișnuiți să se lupte între ei (pe banii noștri, desigur). Dar orice război produce victime, iar paroxismul încleștării instituționale face ca victimele să fie românii și România. O analogie forțată Să ne imaginăm următoarea situație din domeniul medical: pacientul este pe masa de operație, chirurgul este gata să înceapă operația, dar anestezistul refuză să își facă treaba. Dacă ar începe fără anestezist, pacientul ar muri de durere. Dacă nu intervine, chirurgul își va privi…

Citește mai departe

Miza economică din spatele grijii pentru comunitatea LGBT

LGBT înseamnă lesbiene, gay, bisexuali si transsexuali. Știm cu toții. Dar acest text nu este despre orientarea sexuală a cuiva, ci despre economie. Și nu are nicio conotație religioasă. Dar încep cu un citat din Facerea, pe care un reprezentant al patriarhiei mi l-a sugerat în 2007. Căutam un motto al unui fluturaș despre ecologie pe care voiam sa-l distribuim prin biserici. Noi propusesem ceva cu referire la Potop. BOR ne-a suprascris ideea cu un text despre care ni s-a spus ca este asumat de întreaga comunitate iudeo-creștină: „Creșteți şi vă înmulțiți şi umpleți pământul şi-l supuneți; şi stăpâniți peste…

Citește mai departe

România în spirala dezbinării

Spirala dezbinării româno-române pare fără final. Scindarea româno-română a devenit atât de puternică, încât nu mai contează decât URA! Instinctele primare se rostogolesc de pe Internet pe pavajul din piețe. Spirala dezbinării se spijină pe sloganul comunist „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!” Spirala a pornit de undeva. Cum a început? Adrian Năstase, în duelul său electoral cu Traian Băsescu, a vorbit despre „două Românii”. Traian Băsescu a fost de acord cu învinsul său. Apoi a uitat tema concilierii românilor. A fost preocupat de menținerea puterii. A fost dispus să apeleze la „soluții imorale”, dar mai ales controleze…

Citește mai departe

Câteva impresii din Turcia. Incomode, dar mai mult pentru noi.

Turcia nu e ce-am crezut! Recunosc, o lungă perioadă de timp am avut o oarece aversiune față de turci. Aversiune  motivată nu atât istoric când mai degrabă freudian. Pe la începutul anilor ’90, nu găseai în farmacii decât vată medicinală turcească. Iar în mintea mea tânără și eliberată de frustrări defilau șiruri nesfârșite de compatrioate ce au mers sute de ani spre haremurile sultanilor. (Chit că prin ’90 unele românce mergeau, chiar de bună-voie, de prea bună-voie, spre Istanbul.) Între timp, departe de Turcia, am aflat de bancul cu Gherghe care s-a dus cu coasa la Ianoș, să-i taie gâtul,…

Citește mai departe

Faleza unui trubadur. Emoție de vară

Trubadur. Poet-cântăreț medieval din sudul Franței, spune dicționarul. Dar moda trubadurilor nu a apus, zilele trecute am cunoscut un trubadur fermecător. Speram să îl întâlnesc la București. Am aflat că primăria capitalei a organizat un festival de artă stradală. Am luat parte oarecum accidental la acest șir de evenimente. Pedalând pe Calea Victoriei, era cât pe ce să mă trezesc în brațe cu o statuie vivantă ușor supraponderală și aproape goală. Ne separa doar un strat subțire de vopsea galbenă. Pe care nu l-aș fi pus nici pe tabla casei darămite pe un sân tânăr. Probabil sunt de modă veche. La…

Citește mai departe

Sânge pentru cei care au nevoie. Câteva ore printre donatori

Potențialii donatori de sânge din București se adună, în fiecare zi, în sala de așteptare  a Centrului de Transfuzii Sanguine. Azi  sunt zece persoane. Fiecare cu numărul lui de ordine. Fiecare, așteptând să fie chemat de asistente și trimis apoi pe lungul traseu al donatorului de sânge. Oameni tineri, majoritatea. Îmbrăcați lejer, unii cu sticle de apă la jumătate în mână. Unii mai sobri, alții – cei veniți câte doi – mai vioi și un pic veseli. Donatori pentru a-i sprijini pe cei bolnavi. Cei care donează sânge au diverse motivații. Sunt puțini cei care o fac din omenie. Din…

Citește mai departe

Selfie și live la volan. Cu alte cuvinte – moartea transmisă în direct!

Nu mai faceți selfie sau live la volan! Zilele trecute, un tânăr care își potrivea telefonul mobil pentru a-și face o filmare live a lovit un cap de pod. Erau patru tineri în mașină. Doi au murit! Nu este primul accident de acest fel. Acum câteva săptămâni, în Ungaria, șoferul unui microbuz care aducea acasă câțiva români de la muncă, din străinătate, a început o transmise live pe telefon. Microbuzul s-a înfipt într-un camion. Mai mulți oameni au murit. Zeci de accidente de circulație au avut loc pentru că șoferii își făceau selfie în timp ce conduceau. Progresul tehnologiei ne-a creat posibilitatea de a…

Citește mai departe

Despre etica medicală și tragica poveste a micuțului Alfie

Pune, oare, etica medicală, sub semnul întrebării devenirea noastră ca ființe moderne? În condițiile în care societatea progresează, răspunsul este nu! Etica medicală ar trebui să evolueze la fel ca …tehnologia. Iar judecata asupra dreptului la viață nu poate fi desprinsă de progresul științei medicale. Și totuși… Povestea micuțului Alfie este binecunoscută. Alfie, un băiețel de aproape 2 ani, a fost diagnosticat cu o boală neurologică degenerativă extrem de rară. Doar 16 oameni de pe întreg globul pământesc au primit același diagnostic. Medicii de la spitalul din Liverpool nu l-au putut ține în viață decât cu ajutorul aparatelor. Spitalul a…

Citește mai departe

Miting cu inima strânsă. „Vin colindătorii!”

Marele miting vine peste marele oraș. Nu va fi doar un miting, mușchii multora s-au încordat, iar exprimarea are un singur mod de a fi. Prin miting. „Vin colindătorii” e un colind mixat, un remake, un cântec cu „leru-i ler” updatat pe care l-am tot auzit astă-iarnă.  Inclusiv un politician l-a interpretat, nu am înțeles cum, într-o biserică. Versurile sunt ale rapsodului Tudor Gheorghe și sună destul de actual: „Mută-i întrebarea ce răsună afară leru-i ler,  Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară leru-i ler, Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse leru-i ler, Pe la porți străine,…

Citește mai departe

Doctor „Grizzly” și colegii lui. Despre câini și medici veterinari

Doctor „Grizzly” e medic veterinar. În ultima săptămână am fost nevoită să fac un tur al mai multor cabinete medicale veterinare. Când ți se îmbolnăvește câinele, faci tot ce poți să îl vezi din nou bine. Oricâte discuții am cu fiul meu, care îmi reproșează că tratez câinele în mod eronat „ca pe un om” și că l-am „antropormofizat”, pentru mine câinele ăsta nu e pet. Nu e animal, e pur și simplu un om care are altă înfățisare. Și care, în comparație cu foarte mulți oameni, înțelege perfect ce spun, are reacții și știe să se bucure. Lumea cabinetelor sau…

Citește mai departe