Cărțile s-au „copt” și s-au desfășurat din nou în marele târg al toamnei târzii. „Gaudeamus – carte de învățătură” este la a 25-a ediție. Pavilionul central de la Romexpo e din nou plin. Peste o sută de mii de oameni descoperă, ediție cu ediție, cărțile noi, cărțile vechi, cărțile noastre sau ale altora. Scriitori, editori, cititori – un pelerinaj autentic, un omagiu adus cuvintelor.

„Cărțile? Cine mai citește, domnule?! Toți sunt cu ochii în calculator!”

Medicul îmi ia tensiunea și tace preț de câteva clipe…

Apoi își reia ofensiva. „Nimeni nu mai citește, educația e la pământ, cea mai mare greșeală a fost desființarea uniformei!” Încerc să îi spun că lumea s-a schimbat, copiii sunt mai iuți la minte decât eram noi pe vremea aceea, când „toți citeam pentru că eram obligați”, și că oamenii citesc în continuare… Mă privește cu înțelegere și un un pic amuzat. Îmi pune diagnosticul de optimist într-o lume alienată, e clar că nu mă crede, și îmi recomandă să fumez mai puțin.

„Civilizație zero, domnule, un tânăr dintr-un jeep mare mi-a spus că se dă jos din mașină să îmi dea vreo două capace.”

Șoferul de taxi se îneacă de indignare. Traficul e infernal, iar monologul lung și stupid. „Toți sunt necivilizați!”, repetă la nesfârșit bărbatul de vreo 50 de ani. Îi spun că mă jignește dacă spune lucrurile în felul ăsta. „Persoanele de față se exclud”, zice el, doct. Insistă să îmi povestească aventura lui de azi. A avut un conflict cu un tânăr care l-a amenințat de la volanul unui jeep. Și o virează în alte și alte judecăți de valoare, iar eu mă încăpățânez să îl combat. Îi spun că nu vreau să fac parte din lumea lui, a civilizaților care devin necivilizați din cauza celorlalți. Îl irită atitudinea mea, dar se stăpânește, la capătul cursei are de luat niște bani. E de acord că eu sunt civilizat, ceilalți, cei mai mulți, nu sunt, orice aș spune.

Cărțile și bunele întâlniri de la târg

De fiecare dată când vin la târgurile de carte mă opresc la Standul Editurii Vinea. Ținută de minunatul poet și neobosit editor Nicolae Tzone. La Vinea am debutat și eu, Nicolae Tzone mi-a publicat trei cărți. Am nimerit la lansarea a două volume de poezie: „5 balade rock”, semnat de Liviu Antonesei, și „Aici nu se moare niciodată”, de Nicoleta Dabija. Mihail Gălățeanu și Nicolae Tzone prezintă cărțile și recită câteva poeme.

„(…) eram tineri și ne ardeam vocile în lungi polemici (…)”Liviu Antonesei stă pe un scaun în standul editurii, poartă o pălărie mare, pare să îi placă tumultul recitării lui Mihail Gălățeanu.

„nefericită e femeia / care nu știe să facă / din bărbatul ei / un geniu”, citește Nicolae Tzone dintr-un poem al Nicoletei Dabija. Ea stă în picioare, pare timidă și pare că abia așteaptă să se termine prezentarea.

 

 

Cumpăr cărțile celor doi poeți, cer autografe, îi strâng mâna lui Nicolae, mai găsesc și câteva din cărțile mele și le iau și pe acelea și mă strecor, prin mulțime, afară.

Aprind o țigară și mă bucur că sunt optimist și că lumea nu se alienează și că se scrie poezie bună. Strâng cărțile în brațe și trag cu nesaț din țigara interzisă în lumea aceea a celor care își închipuie că le știu pe toate.

Lasa un răspuns