Japonia și China. Am conferențiat de curând în aceste două țări îndepărtate. Am fost invitat de un cunoscut profesor neurochirurg japonez. Profesorul Takanori Fukushima este o personalitate internațională, un adevărat globetrotter al neurochirurgiei. Anul acesta a organizat un periplu de conferințe în Japonia și China. A invitat un grup de conferențiari cunoscuți din Europa, Japonia și America. Evenimente vii, pe teme complexe, cu demonstrații, discuții, interpelări. Totul într-o oganizare perfectă și de o eleganță pe care merită să o notăm. Am fost unul din cei trei profesori europeni invitați – unul din Germania, unul din Suedia și cu mine – și am rămas foarte impresionat. Au mai participat doi profesori din SUA, iar ceilalți conferențiari au fost japonezi și chinezi.

Japonia reprezintă, la modul cel mai cinstit, o Germanie organizată de cinci ori mai bine.

Drumul spre capătul lumii a fost lung și greu. Dar merită să îl străbați! De la Frankfurt la Tokyo sunt 13 ore de zbor. La Tokyo, schimbare de avion. Am petrecut două ore în aeroportul imens din Tokyo. După aceea, încă două ore de zbor până în localitatea Fukuoka, din cea mai de sud insulă, Kyushu, foarte apropiată de Coreea de Sud.

Fukuoka are un centru universitar extraordinar de bine pus la punct, cu toate facilitățile posibile.  Din multe puncte de vedere, inclusiv din cel al neurochirurgiei, aproape atinge perfecțiunea. La nivel  mondial, în momentul de față, există aproximativ 33.000 de neurochirurgi specialiști. Nu cunoaștem încă unele date din Asia Centrală, și nici din Rusia, care nu raportează toți neurochirurgii pe care îi deține la nivel de specialist. Dar dacă ne întoarcem la Japonia, din cei 33.000, 8.000 sunt în Japonia. Din acest motiv, nu toți au loc de muncă în această calitate, de practicieni. Jumătate lucrează în partea clinică, iar cealaltă jumătate lucrează ori în robotică, ori în cercetare. Japonezii „împing” această specializare incredibil de mult și sunt, toată lumea recunoaște, în topul neurochirurgiei mondiale. Peste Statele Unite, peste Germania.

De la Fukuoka am plecat spre un alt centru universitar, în Kochi, pe insula  Shikoku, iar de acolo ne-am dus la Kyoto. A fost capitala Japoniei medievale, iar în timpul liber am vizitat locuri extraordinare și am aflat lucruri extraordinare despre istoria acestei țări. După aceea ne-am îndreptat spre Tokyo, unde am avut alte conferințe.

Politețea este un mod de a fi în Japonia.

Japonezii s-au comportat cu amabilitate ieșită din comun. Au fost impecabili. Felul în care te ascultă, te apreciază, te invită, ți se dă cuvântul, răbdarea pe care o au, chiar dacă știu subiectul respectiv, sunt impresionante.

Conferințele au fost de asemenea impresionante. Profesorul care ne-a invitat, un super-one-man-show, Takanori Fukushima, mai avea și program operator. Am vizitat și blocul operator. Conferința începea la orele 8.30 – 9.00, domnia-sa la 7.00 era acolo, știa cazurile, le avea pregătite, începea operația. Uneori se transmitea din sală live, alteori ne arăta rezultatele și se întorcea în sala de conferințe. În aceste patru-cinci orașe în care am conferențiat în Japonia, profesorul Fukushima întotdeauna și-a desfășurat și partea operatorie. Trebuie să recunosc, din nou:  clinicile japoneze depășesc posibilitățile multor clinici din Europa. Erau cazuri extrem de dificile, numai chirurgie cerebrală pentru care era nevoie de facilități deosebite și de un medic cu experiență și îndemânare.

Japonia – o țară foarte bine organizată.

Poate nu la fel de pitorească (în sens românesc al cuvântului). Japonezii au o țară cu mult asfalt, multă sticlă și mult beton. Și se înalță din ce în ce mai mult, crește pe verticală. Este o țară mică, practic. Dar are peste 110 milioane de locuitori, trebuie să aibă toți de lucru, trebuie ca toți să poată progresa, iar mințile japoneze împing societatea înainte. Tind spre perfecțiune și muncesc extrem de mult.

Shanghai, orașul care nu doarme niciodată.

Primul șoc pe care l-am avut în Shanghai a fost smog-ul. Un oraș imens, unii spun că are 22 de milioane de locuitori, cu o populație mai numeroasă decât cea din țara noastră. Acoperit de un smog infernal, astfel încât orașul nici nu se vedea. Se vedea doar smog-ul.

Când am aterizat, am trecut prin pâcla de smog și am ajuns la un aeroport uriaș. Fără limite. Cât vezi cu ochii orizontul, așa era aeroportul. Avioane care continuu se ridicau. Sunt trei aeroporturi în Shanghai, care mai de care mai plin de aeronave și mai solicitat.

Conducătorii orașului au au cerut, în urmă cu mai bine de 25 de ani, partidului comunist să le faciliteze o dezvoltare mai liberă.

O dezvoltare de care ei să răspundă și pe care ei să o poată controla. Și au ridicat un oraș în 25 de ani. Un oraș printre cele mai mari  din lume ca populație și în care toată lumea are de lucru. Orașul nu doarme și are tot ce poate gândi mintea omenească. Inclusiv un centru în care intri deschizând niște uși de palat spre „Mica Europă”. Cu străzi ca cele din Veneția, Milano sau Paris, cu magazinele ca acolo. Copiere perfectă. Cu mâncarea din Europa, cu ospătari și cu bucătari din zona europeană a lumii.

Răzbate o deosebită plăcere de viață din toate ungherele.

Mica Europă este doar un punct de atracție. Un Centru Istoric ca cel din București, dar mult mai mare și în continuă dezvoltare. O oază de lumină și de plăcere în mijlocul Shanghai-ului agitat și super-sofisticat. Shanghai-ul nu doarme, Shanghai-ul muncește, Shanghai-ul crește. Au defrișat zonele din jurul orașului și au desecat mlaștinile, iar terenurile au fost dedicate construcțiilor. Blocuri care au de la 20 de etaje în sus. Toată lumea lucrează, din IT, până în servicii. Toată industria textilă a Chinei pare că s-a mutat acolo. Centrele de IT, ca și cele medicale, sunt la cel mai înalt nivel. Am fost într-un spital de stat care arăta atât de curat încât puteai să-ți aranjezi freza în gresia de pe podele, cum zicem în limba română. Spital de stat care acum 25 de ani avea aripa veche de 7-8 etaje și acum, de câțiva ani, au deschis aripa nouă, de 21 de etaje. Și acum mai fac o aripă, de vreo 30 de etaje. Același spital trebuie să crească pe nivelul de înălțime pentru că spitalul are un perimetru de suprafață terestră care nu îi permite să se întindă.

Chinezii sunt și ei extrem de bine pregătiți.

Au dat dovadă de amabilitate și  de politețe la fel ca și japonezii. Dar sunt mai apropiați de europeni decât japonezii. Legăturile vechi dintre noi, europenii, și chinezi parcă se simt.  Marco Polo, amprenta lăsată de Drumul Mătăsii au apropiat teritoriile. Iar noi, românii, suntem foarte bine priviți de către chinezi. M-am simțit foarte bine.

Ne-au invitat, pe cei care am conferențiat, într-un fel de palat cultural din Shanghai. Un etaj întreg era dedicat Colegiului Medicilor. Un palat imens, cu încăperi pentru tot felul de activități. Profesorul din Japonia, Takanori Fukushima, de exemplu, putea să locuiască acolo, putea să lucreze acolo, putea să țină chiar o conferință. Nu știu dacă mai există undeva în lume o clădire cu astfel de posibilități. Din centrul cultural ne-au dus într-un cartier special, o platformă de lumină și culoare, cum ar fi cartierul Primăverii la noi. Acum  este o zonă mai retrasă, dar ne-au arătat cum  doresc să împingă acest oraș înainte. Parcă trăiam într-o poveste, într-un vis.

Dacă este să comparăm cu nivelul european, trebuie să recunosc că și Japonia și China sunt peste acesta.

Unde ne aflăm noi? Cu siguranță, ne aflăm pe un drum ascendent din perspectiva neurochirurgiei. Și nu numai din această perspectivă. Ardem etape și încercăm să progresăm. Dar, din când în când, ar fi sănătos să ne uităm la ceilalți, și nu doar la cei din jurul nostru sau din Europa. Mi-am permis, cu acordul președintelui Societății Române de Neurochirurgie, să invit la Congresul Societății care  va avea loc anul acesta, în septembrie, la Cluj, pe colegii care au conferențiat în China și Japonia. Toți au fost încântați. Primul care a confirmat a fost profesorul Shimomoto din Fukuoka.

Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Autor Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea este neurochirurg, director științific al Spitalului Sanador

Mai multe articole publicate de către Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Lasa un răspuns