Știu că subiectul Viktor Orbán poate deveni repede sensibil, dar nu e cazul ca „oamenii de rând” să se simtă lezați. Poporul – „oamenii de rând”, cum spune Klaus Iohannis -,  are treabă, trebuie să supraviețuiască. Poate se pot simți lezați șefii „oamenilor de rând” – uite cum mă repet! –, dar mă îndoiesc de faptul că pot fi onești.

Să revenim la Viktor Orbán.

E vizibil de la mare distanță, iar asta e o chestie neobișnuită. Spune lucruri tari, se așază de-a curmezișul UE, are curaj și, mai ales, are o viziune. Unora le place, altora nu le place. Dar Orbán are cuvintele la el și, indiferent de concluziile voastre, le folosește.

Nu are nicio problemă să vină în fața mulțimii și să spună oamenilor ce face și ce are de gând să facă. Atacă teme care îi fac pe gânditorii pudici să spună că și ei gândesc la fel, dar nu vor spune niciodată chestii din astea în public. Rasa, imigranții, energia, Donald Trump – Orbán se mișcă între subiecte ca peștele în apă. Confiscă idei de stânga, le mută la dreapta, apoi, invers. Și o face cu o extraordinară lejeritate.

Orbán nu se teme să își asume riscuri.

Până la urmă, spaima de riscuri îi face muți pe mulți responsabili din statul român. De exemplu, riscul de a se vedea că sunt analfabeți funcționali și că au ajuns pe poziții doar cu pile sau bani. Riscul că nu sunt pe placul șefilor, deși și ăia sunt la același nivel intelectual. Riscul de a funcționa în libertate al unor prizonieri dresați să funcționeze doar într-un sistem închis.

Nu fac analiză de discurs, ci de atitudine.

De-aia îl apreciază atât de mulți maghiari. De-aia se discută despre Orbán în mai toate cancelariile lumii – de bine sau de rău, dar se discută. Și, oricât ar părea de greu de digerat acest lucru, premierul maghiar a înțeles perfect ce drepturi are orice om din Europa. Să se miște liber oriunde și să spună ce crede.

Nu voi spune că tactica statului român în povestea de la Tușnad a fost rea.

I-au lăsat în pace și bine au făcut!… Dar mi-ar fi plăcut să văd acolo și alți politicieni români, nu doar pe Ludovic Orban. Alții decât cei din UDMR. Capabili să producă un discurs bun și, eventual, să îl contrazică pe Viktor Orbán cu argumente. Să vorbească la fel de lejer despre Europa viitorului, despre rase, război, energie, imigrație etc. Premierul maghiar putea fi contrazis sau completat la fiecare punct din discursul său. Pun aici un articol bun pe această temă. Un text din Libertatea, semnat de Costi Rogozanu. Mult mai bun decât atacurile fără dinți ale unor gazetari care nici măcar nu au citit discursul lui Viktor Orbán.

Măi, băieți, tăcerea e de aur doar în anumite situații. În altele, e nevoie de cultură, inteligență și …vână. Popular, vâna asta se numește altfel!…

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply