Budva e un loc în care muntele cade aproape de-a dreptul în Marea Adriatică. Spațiu mediteraneean, climă blândă, muntenegreni primitori. Unii spun că ar fi un fel de Monte Carlo al Balcanilor. Clima blândă, apa limpede și întâlnirea fericită dintre munte și mare ar putea fi o zestre chiar mai bună decât cea a prințesei de Monaco. Dar prințesa din Muntenegru are pantofii tociți, iar rochia de bal ascunde nebănuite tristeți.

Balcanii se odihnesc puțin la Budva.

Am ajuns la Budva cu mașina. Avionul a aterizat la Podgorica. A urmat apoi un drum sinuos și câteva tuneluri noi și lungi și spectaculoase care au păcălit muntele și l-au străpuns fără milă. Muntengru e o veche-țară-nouă, inventată într-un moment de groaznică reflecție a înțelepților lumii de azi care au decis că sfărâmarea unor lumi e potrivită construcției unei lumi noi și unite. Balcanii au fost mereu munți fierbinți, iar împărțirea lor în bucăți distincte pe hartă pare o aiureală fără sens în anii aceștia în care Europa a reinventat Babilonul. Dar Europa nu e NATO, iar Mediterana are nume diferite, în funcție de coastele pe care le scaldă.

Ciorba de pește de pe chei. O minune!

Hotelul în care stau e unul de lux. Are intrarea de sus, de pe munte, iar camerele sunt jos. Să mă explic: recepția este la al patrulea etaj. O parte din camere sunt câteva etaje mai jos, o altă parte – sus.

O geografie surprinzătoare pentru omul obișnuit. Câteva piscine și câteva saune încap în prețul camerei. Masajul nu mai încape, trece de 70 de euro, iar sentimentul că Balcanii de la Adriatica pot amesteca luxul cu lucrurile simple e destul de straniu. Dar patronii ruși fac ca heliportul de pe terasa hotelului să fie un accesoriu firesc.

Cârciuma de pe chei este cu adevărat miraculoasă. Mese și bănci de lemn, plaja scurtă și licărul apei în apropiere, iar  tava de metal de sub geam expune natural peștii prinși azi. Ciorba de pește e fabuloasă. Am pus dintr-un bol un mujdei de usturoi preparat cu ulei de măsline, am băut un rachiu de gutui înainte și am stins picanteria cu un pahar mare de bere locală. Budva nu e la hotel, e aici, în cârciuma asta pescărească.

Șoseaua pare o curea peste burta uriașului de piatră.

Așa se vede de pe balconul camerei în care stau. Muntele pare strâns de șoseaua nouă, în pantă, ca pântecul unui uriaș încins de o curea bine strânsă. Se mai văd palmieri, un teren de tenis și alte câteva hoteluri în construcție. Și e plăcut, e cald, poți fuma pe balcon, dar poți fuma și în cameră, și în cârciumi, și în recepția hotelului.

Budva e în NATO, dar nu e în Europa, așa că aici se aplică alte reguli.

Ca în multe alte orașe ale unei foste țări care a devenit mai multe țări. Fumezi și nu știi ce sare în aer. Cum ar fi fost ca armata Iugoslaviei să fi menținut Germania ruptă în două, iar apoi să fi sprijinit independența statelor Texas și Florida (ca să dau doar două exemple) față de Washington? Iar dacă Washington-ul s-ar fi opus, forțele aeriene iugoslave să fi bombardat podurile de pe Potomac? Glumesc, desigur, rachiul lucrează. Ca și ciorba de pește pescuit azi din Marea Adriatică.

Aici, în fiecare familie există un mort sau un dispărut. Cine numără?

Dar ce știu turiștii despre Budva altceva decât că e un oraș minunat pentru vacanță? Cu plaje frumoase care nu au nisip, ci o piatră fină și măruntă, cu apă clară și cu minunate cârciumi cu vedere spre golf?

Poate sunt unii care au citit puțin despre vechea cetate, superb restaurată și inclusă în patrimoniul UNESCO. Poate sunt unii care știu că țara aceasta, Muntenegru, și orașul acesta, Budva, contează în vreun fel în istoria lumii. Probabil că sunt mulți turiști cărora nu le pasă și e dreptul lor să nu le pese, au plătit și plătesc pentru peisajul și apa mării și ciorba de pește care definesc, frumos, clipa.

Mie mi-a plăcut aici. Mă simt acasă în Balcanii aceștia complicați. Îmi place că pot fuma oriunde, îmi place apropierea de marea aceasta blândă și generoasă, îmi place să ascult limba acestor oameni împărțiți în multe patrii. Îmi place uriașul cu pântecul mare și mi-ar plăcea să tai cureaua de beton care îl strânge peste măsură.

Lasa un răspuns