Azi era ziua lui Nichita. Ziua poeziei fragile și mereu plutitoare. A lui Nichita, poetul acela mare care ne lua cu el în cele mai teribile călătorii în cămările sufletului. Am crescut cu Nichita. Am mai scris despre el. Și scriu din nou, acum și aici, deși nu știu dacă interesează pe cineva…

De când nu mai e Nichita, martie nu mai e la fel.

Știu că nu v-au plăcut orele de română. Și știu că poezia nu are mulți fani. Dar poezia, prieteni, este acea așternere de cuvinte care ne înnobilează limba. Patria fără poezie e ca rugăciunea unui fariseu. Noi, da, noi, fără poezie suntem mai mărunți și mai puțini. De aceea, azi m-am gândit la Nichita și la poezie. Știu câteva poezii pe dinafară. Îmi place să le spun.

Azi am citit și am scris. Dar nu am scris poezie. Am citit din Nichita. Pe internet.

Pe de-o parte, cred că ar fi un fel de impietate să scrii poezie azi, de ziua lui Nichita Stănescu. Așa că am citit câteva poezii. Azi dimineață, pe la 4, v-am spus că dorm prost.

M-am trezit totuși devreme. Am lucrat. M-am enervat și am scris pe Facebook. Iar a ieșit lampadarul de la Cotroceni să nu spună nimic. El nu poate transmite emoție. Poate, dacă ar citi ceva din Nichita…

Cred că e timpul pentru un guvern condus de un general de armată.

M-am plictisit de bâlbele și prostia de la guvern. Țara e în criză, pandemia crește, Suceava e izolată. Semnele sunt proaste. Nimic nu merge, oamenii ăștia de la butoane sunt complet depășiți. Va urma, probabil, după starea de urgență, ceva mai grav. Cred că e nevoie de câțiva militari trecuți prin teatrele de operațiuni la cârmă. Am scris asta pe Facebook și, surpriză!…

Astăzi a fost numit secretar de stat la sănătate un general al armatei române.

E un prim-pas din baletul lampadarului pas-cu-pas. Generalul-maior în rezervă, Ionel Paul Oprea, a fost numit secretar de stat. Medic. Chirurg. Cu experiență de comandă în Angola și Somalia. Fost șef al Direcţiei Medicale a MApN.

În Ungaria, armata e preluat comanda a 51 de spitale și 84 de companii strategice.

Ar fi trebuit să trimitem la Suceava un general. Să le dea câte-un șut în dos lui Flutur și slugii sale, Râmbu, fostul manager al spitalului infectat. Și să facă ordine în județul acela încărcat de amintirea lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Un gând bun pentru medici!

Nimeni nu are dreptul să le ceară să lucreze fără echipament de protecție! Nimeni! De ei trebuie să avem cea mai mare grijă. Doar ei ne pot întoarce din moarte. E stupid să le ceri să fie eroi de război fără să le dai arme. Din nou mă enervez. Proștii se jucau de-a anticipatele în loc să cumpere măști, salopete, halate. Au întârziat nepermis de mult. O grămadă de medici sunt acum infectați.

În fiecare zi, trăim „ziua cârtiței”. Ca în film. O neîncetată și stupidă repetiție.

Am scris pe Facebook. Trăim „ziua cârtiței”. Iar e ședință la Cotroceni cu premierul și cu acei miniștri speciali. Apoi o să iasă din nou președintele să ne spună că nu e o răceală, ca în februarie, ci că e grav, să nu ne îmbrățișăm. Apoi Violeta-cu-parbriz o să iasă și ea să ne spună cât muncește. Și va pune postări profunde pe Facebook. Diseară, aproape de miezul nopții, trio-ul condus de sudorul-șef va citi confuz ordonanțe noi care le corectează pe cele vechi. Între timp, statisticile oficiale vor arăta cât de gravă e situația. Iar realitatea va fi și mai gravă, așa că premierul va spune invariabil: „urez condoleanțe…”

Mă întorc la poezie. La Nichita.

Și dacă vom muri, poezia va rămâne. Nichita va rămâne. România va rămâne. Ea ne iubește pe noi. Noi…

Am ascultat câteva cântece pe versuri de Nichita Stănescu. Nicu Alifantis. Ploaie în luna lui marte. Pun aici linkul. E un bun cântec de seară. Sănătate tuturor!

Până astăzi, 31 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 2.245 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). 220 au fost declarate vindecate și externate. 80 de oameni au murit.

Tudor Artenie

Author Tudor Artenie

More posts by Tudor Artenie

Leave a Reply