Articole de

Tudor Artenie

Degradarea numerelor de înmatriculare

Degradarea, ca multe alte cuvinte ale limbii române, are mai multe sensuri. Le găsiți aici, nu insist mai mult și nu dau mai multe surse pentru că ar fi un demers inutil. Degradarea celor deja degradați îi pune în contradicție cu știința de carte. Prin urmare, nu mai explic nimic. Spun doar atât: sunt uimit de apetența voluptoasă a unor cetățeni obișnuiți deja cu cel de-al treilea mileniu față de numărul de înmatriculare al autoturismului unui sordid căutător al fericirii în patria produselor Volvo și Ikea.

Citește mai departe

Bruxelles. Capitala Europei de la umbra arborelui de cacao

Bruxelles. Sau Brussels. Sau „Bruxel”. Se citește în mai multe feluri, dar nu în felul în care sunt obișnuiți navetiștii noștri să pronunțe. Navetiști care au pornit la drum cu un tren politic, l-au abandonat, s-au urcat în altul sau au luat-o pe cont propriu, fericiți că legea nu le cere să renunțe la postul de europarlamentar atunci când pleacă din partidul pe ale cărui liste au candidat. Ce contează problema etică? Ce contează că nu știu să pronunțe corect numele capitalei Europei? Sunt acolo, la Bruxelles, au prioritate la trecerea prin aeroporturi, zboară la clasa business și au salarii greu…

Citește mai departe

În fiecare dimineață, lumea o ia de la capăt!

Lumea mea, a ta, a lui, a lor! Lumea ta, da, a ta, sub diverse înfățișări, purtându-te de la răsărit la apus și apoi – de la capăt. Ca un urcuș pe trepte de apă. Drept sau șchiop, în cârje sau baston, cu ranița anilor tăi în spinare, în apă până la genunchi, pe treptele ude și reci și neodihnite. O dâră de apă în spatele tău, ca un pârâu din pădurea copilăriei și urcușul din față. Lumea ta nu e ca lumea celorlalți, așa cum ziua ta nu e ca ziua celorlalți. Și nici pârâul, și nici pădurea. Lumea…

Citește mai departe

De la cârje și baston, la cura de slăbire

Azi am uitat de baston. Se împlinesc exact trei luni de când am fost operat de ruptură de tendon achilian. Poate cea mai păcătoasă accidentare din gama largă de accidentări ale piciorului. Am stat opt săptămâni în ghips. Mai întâi, cu ghips până la jumătatea pulpei și cu laba  piciorului în echin (întinsă ca la un exercițiu de balet). Apoi ghipsul s-a redus sub genunchi, dar tot în echin. Iar  ultimele trei săptămâni le-am petrecut într-o gheată de rășină cu toc. Opt săptămâni în cârje. Apoi, o singură cârje. Apoi – în baston. Azi, la „aniversare”, am uitat, la propriu,…

Citește mai departe

Protocoalele subterane rod statul de la rădăcină

Poate că protocoalele dintre instituțiile „speciale” ale statului s-au născut din dorința reală de a stârpi corupția. Poate că niște „oameni politici” onești s-au înțeles, în taină, să facă dreptate cu orice preț. Și poate că mai mulți „opiniști” și-au pus furia, sau greața, sau naivitatea în slujba unui ideal. Poate… Demersurile acestui grup de interese au reușit doar să dea jos eșarfa de pe ochii Justiției și să-i facă zob talerele balanței. Și, da, se numește grup de interese, chiar dacă e o „grupare” care urmărește un scop nobil. Protocoalele au reconfigurat Direcția a VI-a a securității comuniste. Direcția…

Citește mai departe

Lecția lui Viktor Orbán: sunt ceea ce fac și fac ceea ce spun!

FIDESZ, partidul condus de Viktor Orbán, a câștigat alegerile din Ungaria la un scor care-i asigură 133 de locuri din cele 199 ale Parlamentului. Viktor Orbán este la al treilea mandat succesiv de premier. A mai fost prim-ministru între 1998-2002. Înainte de aceste alegeri, lumea „fină” a comentatorilor a strâmbat din nas: chiar dacă va fi o victorie, nu va fi una spectaculoasă, pentru că Viktor Orbán e „populist, iliberal, prorus, prieten cu Putin, antieuropean”. Pentru că discursul său se bazează pe o puternică politică antiimigrație. Pentru că nu îl place deloc pe George Soros. Pentru că a fragilizat democrația…

Citește mai departe

8 săptămâni în ghips. A venit primăvara!

8 săptămâni în ghips nu are nicio legătură cu 9 săptămâni 1/2. Nu e titlu de film și n-are nicio urmă de încărcătură erotică. Atât a trecut de la operația dedictă rupturii de tendon achilian. Tendonul se rupe când uiți că nu e firesc să joci fotbal cu tineri care au jumătate din vârsta ta. Chiar dacă nu alergi prea mult. Chiar dacă stai la „pomană” în fața porții adverse. 8 săptămâni în ghips pentru că ai crezut că (te) mai poți juca. Dai să pornești în alergare cu mingea la picior, iar piciorul, brusc, nu te mai ascultă. Auzi…

Citește mai departe

La Revoluție s-a murit pentru libertate, nu pentru gașca din sufrageria lui Oprea!

Fără libertate, dreptatea e o amăgire! Nu mi-am propus să scriu un eseu despre libertate. Dar un dialog cu o tânără cu mintea la ea m-a pus pe gânduri. Ce reprezintă, în cele din urmă, protocoalele dintre instituțiile statutului și SRI?  Ce reprezintă grupul reunit în „sufrageria lui Oprea”? Ce este toată această desfășurare de forțe justițiare mult prea  ocultate? Atentat la democrație? La statul de drept? O bătălie pentru putere? Un joc politic? O luptă pentru controlul justiției? Temele acestea sunt discutate atât intens, încât un „amănunt” trece neobservat. „Amănuntul” numit libertate. Protocoalele subterane sunt un atentat la libertate! Dialogul…

Citește mai departe

SEAMA POEZIEI de Ziua Internațională a Poeziei

21 Martie este Ziua Internațională a Poeziei. Pentru că poezia este stare, cuvânt, metaforă. Pentru că e parte din noi. Ziua Internațională a Poeziei se sărbătorește din anul 1999, din inițiativa UNESCO. Această zi de sărbătoare a poeziei este „o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.” De Ziua Internațională a Poeziei vă propun un moment de lectură. Trei poezii, trei poeți care mie îmi plac foarte mult. Dedicaţie (Vasile Voiculescu) O carte, scrie-n Buch der Lieber, Heine, E un…

Citește mai departe

Ungurii, vodca, Adidas și Tibi Ușeriu

Mai mulți cititori au comentat cu ostilitate articolul despre Ziua Maghiarilor, reiterând ideea că ungurii sunt răi, revanșarzi, agresivi. Că vor autonomie, iar după aceea vor lua Ardealul în cârcă și-l vor lipi de Ungaria. Și că trebuie să îi urâm, să îi pedepsim, să nu le permitem să trăiască decât sub stegul nostru tricolor. Gânduri bine fixate în conștiința amatorilor de „Las Fierbinți” și a celor care nu au trecut niciodată prin secuime. Sau, dacă au trecut, au închis bine geamul mașinii când au văzut firmele bilingve ale magazinelor. Ungurii nu trebuie iertați! Românii „patrioți” nu pot uita evenimentele…

Citește mai departe