Se clatină UE? Întrebarea devine tot mai legitimă. UE se mișcă lent. Inegal. E drept, inegalitățile sunt vechi, dar acum se văd foarte bine. COVID-19 îngroașă granițele statelor. Pentru liderii UE, binele comun a devenit mai puțin important decât cel național. Pentru slugile UE, 27 martie nu există!
Așteptarea. Noua formă de petrecere a vieții. Până acum, așteptarea era acea bucată de timp în care treci de acolo, dincolo. Timp cu orizont. Organizat. Așteptarea avea ritm. Putea fi enervantă, veselă, tristă. Avea sfârșit. Acum nu mai e la fel…
Paul Goma a murit astă-noapte. Un scriitor uriaș, un caracter uriaș. Avea 84 de ani. Era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière din Paris. Coronavirus… A lăsat în urmă cărți prea puțin citite la noi. Medalii și decorații niciodată primite de la autoritățile noastre.
Neliniștea crește „pas-cu-pas”. Ce expresie stupidă!… Președintele a vorbit din nou poporului. Singur. Fără întrebări. Iese armata. Neliniștea s-a făcut verde, după cum spunea un prieten din tinerețe. Eu visam să fiu scriitor, el – critic. Și am ajuns la concluzia că neliniștea are aripi verzi. Și ne învăluie pe fiecare cu ele. Trupele de securitate aveau uniforme kaki. Verzi. Familia lui trecuse prin iad…
Am decis să nu scriu în weekend. În weekend stau acasă după ce am stat acasă… Am lucrat și lucrez de acasă, sunt, cumva, norocos. Îi admir, îi respect și le mulțumesc celor care nu stau acasă pentru ca eu să pot sta acasă!…
Strada încă nu e pustie. Am ieșit azi, am avut treabă, m-am suit în mașină, am fost în două locuri, n-am dat mâna cu nimeni. Așa e regula, așa fac! Capitala e mult mai puțin aglomerată. Dar nu e pustie. Sunt mulți bătrâni pe stradă. Poate nu are nimeni grijă de ei. Poate vor ei să iasă din casă. Nu știu dacă e bine. Nu cred…
Bergamo. Am auzit și am repetat azi cuvântul acesta, numele acestui oraș italian din Lombardia neîncetat. Bergamo. Orașul în care nu mai încape nimeni în cimitire. Televiziunile au difuzat de sute de ori imaginea convoiului militar care transporta sicriele cu morții din Bergamo spre alte orașe. Transportul a fost făcut seara. Dar planeta tot a văzut… Dacă voi fi bine, primul oraș pe care îl voi vizita va fi Bergamo. Zilele devin tot mai lungi. Am lucrat ceva – și eu și soția mea, Gina, lucrăm online. Parcă v-am mai spus chestia asta. Am făcut și alte câteva lucruri banale….
Neseriozitatea noastră e perfect ilustrată de o propoziție nenorocită. „Merge și-așa!”. Merge să nu ai ce îți trebuie și să dai legi cu întârziere. Neseriozitatea se vede la cei care se întorc din Italia (mai ales) și urinează superior pe orice regulă. Sau în comportamentul acelui polițist de rang înalt care a îmbolnăvit un spital, pe nevastă-sa, pe fiul său, pe nepot, pe amantă. Neseriozitatea noastră are cel puțin 30 de ani. Sau, mult mai mult?! În 30 de ani, neseriozitatea a fost la guvernare, în parlament, în primării. Dar a fost și cap de familie, și manager, și antreprenor….
Banii n-au miros, ucid sau fac oamenii fericiți. Depinde de care parte a crizei economice te afli. Pandemia a lovit economia mondială în moalele capului. Toate statele au luat măsuri de protejare a antreprenorilor. Toate, mai puțin România. Autoritățile noastre dorm.
Starea de urgență a fost declarată la ora 3 după-amiază. Mai întâi președintele și-a băut cafeaua. Apoi a luat prânzul. Apoi a băut cafeaua de după prânz. A anunțat-o de sâmbătă, dar a pritocit-o până azi. Și tot nu e clar.
Discutii