Gigacaloria trebuie plătită de cei care o consumă! Suntem în mod evident personaje într-un film cu fraieri. Fraieri din sate care se încălzesc cu lemne, dar plătesc gigacaloria celor din orașele mari. De ce nu și-o plătesc singuri? Nu pot, să închidă caloriferele! Nouă, fraierilor de la țară, cine ne subvenționează căldura din case? Nimeni. Iar de apa caldă nu prea putem vorbi în mediul rural. Boiler sau cazan pe sobă dacă vrei să te speli…
Sfântu Gheorghe este unul dintre cele mai frumoase orașe în care am trăit. Când revin acolo – acasă, cumva, deși nu am acolo decât două morminte – calc pe propriile mele urme. Am sentimentul că îi cunosc pe oamenii pe care îi văd pe stradă. Îi știu de când erau tineri. Sau văd tineri care par a fi copii unor oameni pe care i-am cunoscut. Știu străzile. Vorbesc maghiara cu plăcere și cu accent secuiesc. Beau palincă și cumpăr din piață slănină adevărată și cârnați. Mi se încarcă mintea cu amintiri. Da, sunt eu și sunt viu!
Banii din PNRR ar putea fi adevărata miză a ultimelor bătălii politice. Mai exact: controlul banilor. Sunt aproape 30 de miliarde de euro. E adevărat, cam jumătate sunt credite, dar tot în pixul premierului stau. Controlul distribuirii acestei sume uriașe poate fi adevărata miză a tulburării apelor pe frontul politic.
Ceea ce ne-au făcut Hitler și Stalin se pare că nu mai poate nimeni desface!… Klaus Iohannis vizitează o republică inventată de cei mai mari criminali ai secolului trecut și nu pronunță cuvântul Basarabia. Pactul parafat de Ribbentrop și Molotov este valabil și azi. Și e respectat de politicienii noștri care, cu puține excepții, habar nu au pe ce lume sunt.
Știrile spun că vine valul 4. Știrile nu se inventează întotdeauna singure, ele preiau declarații de la alții. Sigur, medicii nu contează. OMS este doar Organizația Mondială a Sănătății, adică …nimic. Iar companiile farmaceutice știm foarte bine că sug banii oamenilor ținându-i bolnavi. Statistici? Ce statistici? Prostia nu doare.
Pe Mihai Creangă l-am cunoscut la sfârșitul lui decembrie 1989… Avem, în viață, câteva întâlniri fundamentale. Din acelea care ne modelează și ne pun pe orbită și ne fac să înțelegem lucrurile cu o dezarmantă ușurință. Adevărul nu e niciodată complicat. Rostirea întru adevăr ține numai de caracter. Iar atunci când Mihai Creangă a decis că merit să fac parte din echipa lui, viața mea s-a schimbat.
E simplu: pandemia ne-a arătat așa cum suntem! Fără menajamente, fără mănuși. Incapabili să deosebim un om sănătos de unul bolnav. Chiar așa: un om care este infectat cu virusul, dar nu are simptome, este un om bolnav? Cum poate afla, dacă nu se testează, că e bolnav? Complicat, nu-i așa? Poate că am merita răspunsuri articulate, dar cei care ar trebui să răspundă nu o fac. Eu cred că sunt oameni care pot da niște răspunsuri. Dar nu o fac. De ce? Poate pentru că sunt alți oameni care consideră că nu este oportun să știm adevărul…
L-am ascultat zilele trecute pe premierul Cîțu explicând bugetul pe anul 2021. Trec peste „amănuntul” că nu a fost gata anul trecut, deși la cârmă era tot PNL. Explicațiile arată un ministru de finanțe preocupat de banii țării. Destul de corect, intră și acest lucru în sarcinile unui guvern. Numai că atunci când vrei guvernarea, trebuie să vrei să faci ceva conducând țara. Nu să administrezi sărăcia, ci să sporești bogăția. Altfel, ce cauți acolo? Doar un interes personal sau al unui grup care vrea să prospere prin interpușii de la guvernare?
Zi după zi, ne deșirăm căutând… Într-o zi, găsim o clipă bună, în altă zi – poate o bere bună. Sau o victorie. Sau o înfrângere rușinoasă. Suntem buni, suntem răi. Niciodată însă constanți în iubire. Ele însă ne iubesc în fiecare zi la fel. Au o desăvârșită încredere în noi. Știu că suntem buni. Pentru ele – suntem buni chiar și răi…
Se numește Iulian Bulai și e un ambalaj. Nu a avut niciodată serviciu. S-a costumat în statuie prin Norvegia. Se făcea că e Ibsen. Pe dinafară, poate aducea. Pe dinăuntru, zero. Nimic. Zice că are înalte studii culturale. Nu se vede nimic. Ambalaj. E deputat USR de Neamț. Ambalaj de cea mai proastă calitate. A mai fost deputat, e la al doilea mandat, deci iată că a avut un loc de muncă. Ambalaj plătit de noi. S-a remarcat spunând prostii și platitudini. Că Fecioara Maria ar fi fost „mamă-surogat”, de exemplu. Sau, recent, i-a urat la mulți ani lui Eminescu,…
Discutii