All Posts By

Marian Drăgoi

Prieten mi-e Platon, nu arțagul fără sens

De curând, mult după timpul lui Platon (!), a avut loc la Brașov o conferință specială. A fost finalul unui proiect finanțat prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român. Un proiect cu un dublu scop: creșterea capacități organizatorice a asociaților de proprietari de pădure și crearea unui sistem de certificare forestieră în România. Sistemul PEFC.  Un sistem prin care proprietarii de păduri să se apropie de ceea ce numim gestionarea responsabilă a pădurii. Fără furt, fără distrugerea solului, cu suficientă grijă pentru fiarele pădurii și regenerarea naturală a acesteia. Avem deja un astfel de sistem implementat (FSC), doar că acesta este potrivit…

Continue Reading

“Au pădure si nu au lemne de foc? Să mănânce cozonac, copt la electric!”

Înainte de a vorbi despre pădure… Orice doctrină, în orice domeniu, conține o doză de șampon pentru creier. Furnizată direct de autor sau adăugată pe parcurs, de cei ce au îmbrățișat-o și propovăduit-o. Lucian Blaga spunea că în viața oricărei idei intervin trei categorii de oameni: cei ce o prefigurează, cei o configurează și cei ce o desfigurează.  Adam Smith și David Ricardo au prefigurat liberalismul iar neoliberalii de azi îl configurează în țările dezvoltate și, în același timp, îl desfigurează în cele mai sărace. În materie de tratamente silviculturale, francezii au prefigurat crângul cu rezerve, iar noi , se…

Continue Reading

Pădurea, între clișee și adevăr

Pădurea. „Defrișări. Inundații. Industria lemnului pusă pe butuci. Trei hectare de pădure dispar în fiecare oră”.  Tot atâtea clișee, în spatele cărora se ascund himerele unui trecut în care toate erau controlate și în bună ordine, o realitate fizică mult mai complexă, dar și una virtuală, de-a dreptul periculoasă. Pădurea. Scurt desfășurător al evenimentelor. În 1991, retrocedăm maxim un hectar de pădure pentru fiecare familie ce a deținut o bucată din „pădurea națională” înainte de 1948. Puzzle-ul a fost îngreunat de la bun început de o prevedere legală menită a simplifica lucrurile: pădurile vor fi retrocedate, de preferință, pe vechile amplasamente….

Continue Reading

Fina demarcație dintre profesionist și ticălos

Profesionist. Pe 26 martie 1993, The New York Times (un cotidian al satului global în care trăim) a publicat pe prima pagină o fotografie emblematică pentru foametea ce bântuia atunci în Sudan: un vultur ce pândea o fetiță numai piele și os, care se târa spre un centru de ajutor. Premiul Pulitzer pentru un profesionist care a relaționat cu un vultur. Pentru acea fotografie, Kevin Carter a primit Premiul Pulitzer în acel an. La trei luni după aceea s-a sinucis, mâncat, din interior, de remușcări. În loc să fi ajutat cumva biata copilă, a pândit să facă o poză bună….

Continue Reading

Gadgeturi? „Gadgetăria” salvează sau omoară omeni(re)a?

Gadgeturi?… Din curiozitate, pentru a-mi lămuri niște concepte-cheie precum bioeconomia sau economia circulară, am început să citesc la modul serios scrierile lui Nicholas Georgescu-Roegen, românul nostru despre care vorbim atât de rar. Au fost două ”fitile” ce mi-au aprins această curiozitate: profunda dezamăgire produsă de producția hollywoodiană numită  pompos Sfârșitul istoriei (a mult-prea-celebrului Francis Fukuyama, un guru al neoliberalismului, rămas undeva la jumătatea drumului spre Freud) și vizionarul filmului produs de Leonardo di Caprio după ”o scurtă istorie a progresului”, carte  publicată de Ronald Wright în 2005. Georgescu-Roegen a revoluționat atât de mult economia încât imensa majoritate a economiștilor i-au…

Continue Reading