All Posts By

Marian Drăgoi

Despre profesor, har și educație. Știință sau artă?

Prin anul 2000, un coleg din State, plecat din fosta Cehoslovacie, profesor eminent, susținea înflăcărat că a fi profesor nu este o meserie ca oricare, ci este o adevărată misiune. La care eu m-am luminat brusc; aici este explicația războaielor cumplite – chit că se dau într-un ibric – din lumea academică. Pentru că doar într-un război civil toți se simt în misiune. În ultimii ani, mi-a fost dat să asist la peste zece concursuri pentru ocuparea unor posturi de profesor. Pe lângă asta, în fiecare an am refăcut fișele disciplinelor pe care le predau. Și în fiecare an a…

Continue Reading

Rețeaua Natura 2000. Incredibila și trista poveste a candidei naturi și a traducerilor fără cap

Rețeaua Natura 2000. Numele sună bine. Și nu există activitate mai nobilă decât conservarea naturii. Dacă admirăm oamenii capabili să empatizeze cu ființe „inferioare” (oare?), precum câinii, pisicile și plantele, cum să nu-i apreciem pe cei ce încearcă să conserve nu un individ, ci o specie? Sau „casa” mai multor specii? Habitatul, adică. Protecția naturii a început în Statele Unite, o dată cu declararea primului parc național, celebrul Yellowstone, la 1 martie 1872. Ca orice activitate nobilă, protecția naturii a făcut prozeliți peste tot în lume. Totuși, aceasta a realizat cât de mare este pericolul abia în 1992, când ONU…

Continue Reading

Muzica ușoară și farmecul ei ușor desuet

Muzica ușoară are un farmec al ei. Am ascultat pe 2 ianuarie pe TVR 2 o gală a stelelor muzicii ușoare. Interpreți consacrați, mulți din vechea generație. Piese mai vechi sau mai noi, legate ca niște perle pe un fir de o tandrețe sinceră, ușor boemă. Unele piese mai dramatice, altele mai vesele, dar toate pe niște texte clare, pline de poezia ce plutește în jurul fotografiilor de dinainte de epoca digitală. Ceea ce are muzica ușoară (și niciun alt gen apărut după 1990 nu are)  este respirația. Care poate fi un oftat lung, poate fi un hohot de plâns,…

Continue Reading

Intelectuali bine orientați. O fi spus și Heidegger „No, hai?”

De câțiva ani buni, un grup de intelectuali cu vizibilitate și oarece autoritate în ale scrisului s-au poziționat politic de-a dreapta președintelui. În perioada celor două mandate ale dlui Traian Băsescu, cei câțiva intelectuali au fost lăsați să se creadă  un fel de gardă pretoriană ideologică. Adevărata gardă pretoriană e alta, și veche de când lumea, dar asta e altă poveste. Morala vieții publice a devenit subiect de aprige discuții. Unii din intelectuali – mai intelectuali decât alții! –  și-au luat treaba în serios. Înfierează pe oricine critică sau încearcă să vină cu o alternativă – chit că era vorba doar…

Continue Reading

La început de an școlar, laudă muzicii, profesorilor de muzică și muzicienilor!

Am avut în școala generală doi profesori foarte buni de muzică (d-na Obreja și d-l Teofil, căruia îi spuneam „Pufuleț”). Lor le mulțumesc mult mai des decât altor dascăli. Fără dăruirea, bucuria și exigența cu care își făceau meseria nu aș fi putut acum să mă bucur nici eu de absolut orice fel de muzică. Inclusiv de cele „3 minute și 30 secunde”. Aceasta e singura piesă de poate fi cântată de o orchestră compusă de 100% afoni (sper să fi stârnit curiozitatea celor ce nu știu despre năzdrăvăniile compozitorului american). Compozițiile lui John Cage nu trebuie trecute la capitolul…

Continue Reading

Oedip, versiunea PowerPoint. Sau lungul drum de la prêt–à–porter la ready-to-weare

Oedip. Cu Oedip a început festivalul George Enescu. O fi bine, o fi rău, vom vedea. Nu e cazul sa ne pronunțăm acum pentru că din experiment în experiment mergem mai departe. Direcția în care mergem e o problemă reală, dar ne vom dumiri altădată. Cuvântul ce descrie cel mai bine această versiune a capodoperei Oedip a lui George Enescu ar fi austeritate. Austeritatea lucrului făcut strict pentru drum ( era să scriu pe vapor, dar nu e cazul, chiar dacă e vorba de filarmonica londoneză). Fără decor, fără costume, fără lumini, fără o minimală teatralitate. Teatralitatea a înlocuităpe alocuri…

Continue Reading

E vară. Un pește nou străbate oceanul planetar

Vară fierbinte, poftești la o răcoreală. Eu am ales un alt fel de scaldă, tematică. Se numește greenwashing și explic mai jos termenul. Dar, înainte de a trece prin apa de vară, mi-am amintit o strofă dintr-o poezie a lui Romului Vulpescu. Ar putea fi un motto. În fiecare zi ne batem joc De păsări, de iubire și de mare, Și nu băgam de seamă că în loc Rămâne un deșert de disperare. Despre ferma urbană, un trend imposibil La sfârșitul primei luni de vară – iunie – am participat la conferința anuală a regiunilor de dezvoltare din Uniunea Europeană….

Continue Reading

Prieten mi-e Platon, nu arțagul fără sens

De curând, mult după timpul lui Platon (!), a avut loc la Brașov o conferință specială. A fost finalul unui proiect finanțat prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român. Un proiect cu un dublu scop: creșterea capacități organizatorice a asociaților de proprietari de pădure și crearea unui sistem de certificare forestieră în România. Sistemul PEFC.  Un sistem prin care proprietarii de păduri să se apropie de ceea ce numim gestionarea responsabilă a pădurii. Fără furt, fără distrugerea solului, cu suficientă grijă pentru fiarele pădurii și regenerarea naturală a acesteia. Avem deja un astfel de sistem implementat (FSC), doar că acesta este potrivit…

Continue Reading

“Au pădure si nu au lemne de foc? Să mănânce cozonac, copt la electric!”

Înainte de a vorbi despre pădure… Orice doctrină, în orice domeniu, conține o doză de șampon pentru creier. Furnizată direct de autor sau adăugată pe parcurs, de cei ce au îmbrățișat-o și propovăduit-o. Lucian Blaga spunea că în viața oricărei idei intervin trei categorii de oameni: cei ce o prefigurează, cei o configurează și cei ce o desfigurează.  Adam Smith și David Ricardo au prefigurat liberalismul iar neoliberalii de azi îl configurează în țările dezvoltate și, în același timp, îl desfigurează în cele mai sărace. În materie de tratamente silviculturale, francezii au prefigurat crângul cu rezerve, iar noi , se…

Continue Reading

Pădurea, între clișee și adevăr

Pădurea. „Defrișări. Inundații. Industria lemnului pusă pe butuci. Trei hectare de pădure dispar în fiecare oră”.  Tot atâtea clișee, în spatele cărora se ascund himerele unui trecut în care toate erau controlate și în bună ordine, o realitate fizică mult mai complexă, dar și una virtuală, de-a dreptul periculoasă. Pădurea. Scurt desfășurător al evenimentelor. În 1991, retrocedăm maxim un hectar de pădure pentru fiecare familie ce a deținut o bucată din „pădurea națională” înainte de 1948. Puzzle-ul a fost îngreunat de la bun început de o prevedere legală menită a simplifica lucrurile: pădurile vor fi retrocedate, de preferință, pe vechile amplasamente….

Continue Reading