Astana a devenit capitala Kazahstanului la sfârșitul lui 1997. La șase ani după declararea independenței față de URSS, Nursultan Nazarbaev, președintele republicii din stepa Asiei Centrale decidea mutarea capitalei de la Alma Ata la Astana.

Astana, spectacolul urban din inima stepei

Aeroportul nu e nici mare, nici spectaculos. De la Frankfurt sau de la Istanbul zbori aproape șase ore. Te aștepți și în continuare la un peisaj post-sovietic, cenușiu, trist și vechi. Nu-i așa. O dată ce ai pătruns în oraș, perspectiva se schimbă. Știi că ești într-o parte a lumii care îți e puțin cunoscută, auzi vorbindu-se rusește și vezi limba rusă pe indicatoarele rutiere, dar contrastul între ceea ce ai putea crede și ceea ce vezi e uriaș.

În 20 de ani, kazahii și-au făcut în întinsul stepei o capitală care îi poate face invidioși pe marii șeici arabi.

Au desenat străzi largi, paralele, cu intersecții perpendiculare, au construit sedii ale administrației centrale, mall-uri, blocuri de locuințe, clădiri de birouri. Înalte, moderne, ieșite din comun – cele mai multe proiectate de arhitecți celebri ai lumii. Astana este supranumit acum „Dubai-ul Asiei Centrale”.

Am fost două zile la Astana. Am fost la Ziua României de la marea Expoziție Internațională „Expo 2017, Astana”. Un eveniment pentru care kazahii au ridicat încă un „orășel”. Pavilionul central, al statului kazah, are 100 de metri înălțime.

După închiderea expoziției, „orășelul” va deveni cel mai important centru financiar al Asiei Centrale. Mai multe despre expoziție aflați aici. Site-ul e impecabil. Ca și expoziția.

În timp ce îl ascultam pe Gheorghe Zamfir cântând pe scena marii expoziții din Astana, m-am gândit la stepă și la capacitatea de reinventare a kazahilor.

La felul în care și-au redesenat geografia internă, la deciziile de a porni la un nou drum după ieșirea din lagărul sovietic, la dorința de a se apropia de Europa.  Mi-am amintit iurta și caii cu armuri pe care îi văzusem la muzeu.

M-am gândit la felul în care, după ce au stabilit capitala la Astana, au reașezat și populațiile acestui stat uriaș ca întindere. O decizie politică simplă, curajoasă și eficientă.

După Gheorghe Zamfir, au cântat și dansat copiii urmașilor românilor deportați în Karaganda. Dar despre Karaganda, într-un text viitor. 

Lasa un răspuns