Belgrad. După 25 de ani. Blândețea orașului rănit

Belgrad mi-a fost casă câteva luni bune în anii 1992 și 1993. Scriam despre războiul din Bosnia și făceam un fel de navetă între Belgrad și Sarajevo. Bosnia-Herzegovina, ca să fiu corect. Scriam la România liberă și transmiteam, aproape zilnic, prin telefon, reportaje la Radio Europa liberă. România era liberă, Europa era liberă, eu eram liber, șlibovița era liberă, țigările erau și ele libere. Toate erau libere, dar cu ce preț… Am locuit în inima orașului Belgrad, la Hotel Kasina. Un hotel mare, de opt etaje, dar modest. Pe bulevradul Terazjie, în centrul orașului. După clasificările de azi, cred că…

Citește mai departe

Demnitate. Un spectacol de văzut la Teatrul Avangardia

Demnitate este o piesă de teatru semnată de dramaturgul spaniol Ignasi Vidal. Este despre prietenie și politică și se potrivește zilei de azi. Teatrul Avangardia (teatru privat) a reușit performanța să monteze piesa chiar în regia autorului. Cele două personaje sunt interpretate de doi dintre cei mai în formă actori români: Marius Manole și Șerban Pavlu. Cu demnitate, despre prietenie Povestea e simplă, dar nu v-o spun aici, mergeți la teatru! Doi prieteni vechi, parteneri politici, sunt în fața unei victorii electorale evidente. Cu puțin timp înainte de alegerile interne din partid, adevărul relației lor explodează. Explozia adevărului doare. Frământă. Răscolește….

Citește mai departe

Câteva impresii din Turcia. Incomode, dar mai mult pentru noi.

Turcia nu e ce-am crezut! Recunosc, o lungă perioadă de timp am avut o oarece aversiune față de turci. Aversiune  motivată nu atât istoric când mai degrabă freudian. Pe la începutul anilor ’90, nu găseai în farmacii decât vată medicinală turcească. Iar în mintea mea tânără și eliberată de frustrări defilau șiruri nesfârșite de compatrioate ce au mers sute de ani spre haremurile sultanilor. (Chit că prin ’90 unele românce mergeau, chiar de bună-voie, de prea bună-voie, spre Istanbul.) Între timp, departe de Turcia, am aflat de bancul cu Gherghe care s-a dus cu coasa la Ianoș, să-i taie gâtul,…

Citește mai departe

Faleza unui trubadur. Emoție de vară

Trubadur. Poet-cântăreț medieval din sudul Franței, spune dicționarul. Dar moda trubadurilor nu a apus, zilele trecute am cunoscut un trubadur fermecător. Speram să îl întâlnesc la București. Am aflat că primăria capitalei a organizat un festival de artă stradală. Am luat parte oarecum accidental la acest șir de evenimente. Pedalând pe Calea Victoriei, era cât pe ce să mă trezesc în brațe cu o statuie vivantă ușor supraponderală și aproape goală. Ne separa doar un strat subțire de vopsea galbenă. Pe care nu l-aș fi pus nici pe tabla casei darămite pe un sân tânăr. Probabil sunt de modă veche. La…

Citește mai departe

Diaspora. Încă un „umăr” pus la adâncirea faliei dintre români

Diaspora este un cuvânt care definea totalitatea comunităților evreiești care trăiau în afara Palestinei. Dar cuvintele sunt vii, iar astăzi, diaspora definește, pe scurt, grupul etnic care trăiește în afara granițelor țării sale. Statisticile recente situează românii pe locul al doilea între populațiile care și-au părăsit țara. Pe primul loc sunt cei care fug din fața războiului din Siria.  Conform cifrelor oficiale, diaspora românească numără circa 10 milioane de membri. Aproximativ 4 milioane de români (nu sunt cifre exacte!) lucrează azi în țările dezvoltate ale Europei. De ce au plecat și cine sunt ei, cei din diaspora românească? Au plecat…

Citește mai departe

Sânge pentru cei care au nevoie. Câteva ore printre donatori

Potențialii donatori de sânge din București se adună, în fiecare zi, în sala de așteptare  a Centrului de Transfuzii Sanguine. Azi  sunt zece persoane. Fiecare cu numărul lui de ordine. Fiecare, așteptând să fie chemat de asistente și trimis apoi pe lungul traseu al donatorului de sânge. Oameni tineri, majoritatea. Îmbrăcați lejer, unii cu sticle de apă la jumătate în mână. Unii mai sobri, alții – cei veniți câte doi – mai vioi și un pic veseli. Donatori pentru a-i sprijini pe cei bolnavi. Cei care donează sânge au diverse motivații. Sunt puțini cei care o fac din omenie. Din…

Citește mai departe

Selfie și live la volan. Cu alte cuvinte – moartea transmisă în direct!

Nu mai faceți selfie sau live la volan! Zilele trecute, un tânăr care își potrivea telefonul mobil pentru a-și face o filmare live a lovit un cap de pod. Erau patru tineri în mașină. Doi au murit! Nu este primul accident de acest fel. Acum câteva săptămâni, în Ungaria, șoferul unui microbuz care aducea acasă câțiva români de la muncă, din străinătate, a început o transmise live pe telefon. Microbuzul s-a înfipt într-un camion. Mai mulți oameni au murit. Zeci de accidente de circulație au avut loc pentru că șoferii își făceau selfie în timp ce conduceau. Progresul tehnologiei ne-a creat posibilitatea de a…

Citește mai departe

Degradarea numerelor de înmatriculare

Degradarea, ca multe alte cuvinte ale limbii române, are mai multe sensuri. Le găsiți aici, nu insist mai mult și nu dau mai multe surse pentru că ar fi un demers inutil. Degradarea celor deja degradați îi pune în contradicție cu știința de carte. Prin urmare, nu mai explic nimic. Spun doar atât: sunt uimit de apetența voluptoasă a unor cetățeni obișnuiți deja cu cel de-al treilea mileniu față de numărul de înmatriculare al autoturismului unui sordid căutător al fericirii în patria produselor Volvo și Ikea. Degradarea e mai rea ca un bumerang! Un cetățean care se consideră european și…

Citește mai departe

Bruxelles. Capitala Europei de la umbra arborelui de cacao

Bruxelles. Sau Brussels. Sau „Bruxel”. Se citește în mai multe feluri, dar nu în felul în care sunt obișnuiți navetiștii noștri să pronunțe. Navetiști care au pornit la drum cu un tren politic, l-au abandonat, s-au urcat în altul sau au luat-o pe cont propriu, fericiți că legea nu le cere să renunțe la postul de europarlamentar atunci când pleacă din partidul pe ale cărui liste au candidat. Ce contează problema etică? Ce contează că nu știu să pronunțe corect numele capitalei Europei? Sunt acolo, la Bruxelles, au prioritate la trecerea prin aeroporturi, zboară la clasa business și au salarii greu…

Citește mai departe

Despre etica medicală și tragica poveste a micuțului Alfie

Pune, oare, etica medicală, sub semnul întrebării devenirea noastră ca ființe moderne? În condițiile în care societatea progresează, răspunsul este nu! Etica medicală ar trebui să evolueze la fel ca …tehnologia. Iar judecata asupra dreptului la viață nu poate fi desprinsă de progresul științei medicale. Și totuși… Povestea micuțului Alfie este binecunoscută. Alfie, un băiețel de aproape 2 ani, a fost diagnosticat cu o boală neurologică degenerativă extrem de rară. Doar 16 oameni de pe întreg globul pământesc au primit același diagnostic. Medicii de la spitalul din Liverpool nu l-au putut ține în viață decât cu ajutorul aparatelor. Spitalul a…

Citește mai departe