Bruxelles. Capitala Europei de la umbra arborelui de cacao

Bruxelles. Sau Brussels. Sau „Bruxel”. Se citește în mai multe feluri, dar nu în felul în care sunt obișnuiți navetiștii noștri să pronunțe. Navetiști care au pornit la drum cu un tren politic, l-au abandonat, s-au urcat în altul sau au luat-o pe cont propriu, fericiți că legea nu le cere să renunțe la postul de europarlamentar atunci când pleacă din partidul pe ale cărui liste au candidat. Ce contează problema etică? Ce contează că nu știu să pronunțe corect numele capitalei Europei? Sunt acolo, la Bruxelles, au prioritate la trecerea prin aeroporturi, zboară la clasa business și au salarii greu…

Citește mai departe

Despre etica medicală și tragica poveste a micuțului Alfie

Pune, oare, etica medicală, sub semnul întrebării devenirea noastră ca ființe moderne? În condițiile în care societatea progresează, răspunsul este nu! Etica medicală ar trebui să evolueze la fel ca …tehnologia. Iar judecata asupra dreptului la viață nu poate fi desprinsă de progresul științei medicale. Și totuși… Povestea micuțului Alfie este binecunoscută. Alfie, un băiețel de aproape 2 ani, a fost diagnosticat cu o boală neurologică degenerativă extrem de rară. Doar 16 oameni de pe întreg globul pământesc au primit același diagnostic. Medicii de la spitalul din Liverpool nu l-au putut ține în viață decât cu ajutorul aparatelor. Spitalul a…

Citește mai departe

Miting cu inima strânsă. „Vin colindătorii!”

Marele miting vine peste marele oraș. Nu va fi doar un miting, mușchii multora s-au încordat, iar exprimarea are un singur mod de a fi. Prin miting. „Vin colindătorii” e un colind mixat, un remake, un cântec cu „leru-i ler” updatat pe care l-am tot auzit astă-iarnă.  Inclusiv un politician l-a interpretat, nu am înțeles cum, într-o biserică. Versurile sunt ale rapsodului Tudor Gheorghe și sună destul de actual: „Mută-i întrebarea ce răsună afară leru-i ler,  Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară leru-i ler, Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse leru-i ler, Pe la porți străine,…

Citește mai departe

Doctor „Grizzly” și colegii lui. Despre câini și medici veterinari

Doctor „Grizzly” e medic veterinar. În ultima săptămână am fost nevoită să fac un tur al mai multor cabinete medicale veterinare. Când ți se îmbolnăvește câinele, faci tot ce poți să îl vezi din nou bine. Oricâte discuții am cu fiul meu, care îmi reproșează că tratez câinele în mod eronat „ca pe un om” și că l-am „antropormofizat”, pentru mine câinele ăsta nu e pet. Nu e animal, e pur și simplu un om care are altă înfățisare. Și care, în comparație cu foarte mulți oameni, înțelege perfect ce spun, are reacții și știe să se bucure. Lumea cabinetelor sau…

Citește mai departe

Naomi Klein, vigilentul domn Iulian Fota și reacționarul Eminescu

Dl Iulian Fota ar trebui să citească (cel puțin) o carte. Naomi Klein este o jurnalistă canadiană ce a scris o carte fenomenală despre lumea în care trăim: „Doctrina Șocului. Nașterea Capitalismului Dezastrelor”. Autoarea  descrie cu argumente felul în care multinaționalele distrug economiile și culturile naționale prin mijloace cât se poate de democratice. Cum acționează corupând politicieni și/sau regizând tot felul de „primăveri”. O prezentare găsiți aici. Dl Iulian Fota nu este un oarecare. A fost și este om cu „foncții”. Dl Iulian Fota este directorul Colegiului Național de Informații. Domnia-sa a fost consilier pe probleme de securitate al președintelui…

Citește mai departe

În fiecare dimineață, lumea o ia de la capăt!

Lumea mea, a ta, a lui, a lor! Lumea ta, da, a ta, sub diverse înfățișări, purtându-te de la răsărit la apus și apoi – de la capăt. Ca un urcuș pe trepte de apă. Drept sau șchiop, în cârje sau baston, cu ranița anilor tăi în spinare, în apă până la genunchi, pe treptele ude și reci și neodihnite. O dâră de apă în spatele tău, ca un pârâu din pădurea copilăriei și urcușul din față. Lumea ta nu e ca lumea celorlalți, așa cum ziua ta nu e ca ziua celorlalți. Și nici pârâul, și nici pădurea. Lumea…

Citește mai departe

De la cârje și baston, la cura de slăbire

Azi am uitat de baston. Se împlinesc exact trei luni de când am fost operat de ruptură de tendon achilian. Poate cea mai păcătoasă accidentare din gama largă de accidentări ale piciorului. Am stat opt săptămâni în ghips. Mai întâi, cu ghips până la jumătatea pulpei și cu laba  piciorului în echin (întinsă ca la un exercițiu de balet). Apoi ghipsul s-a redus sub genunchi, dar tot în echin. Iar  ultimele trei săptămâni le-am petrecut într-o gheată de rășină cu toc. Opt săptămâni în cârje. Apoi, o singură cârje. Apoi – în baston. Azi, la „aniversare”, am uitat, la propriu,…

Citește mai departe

Acumulatorul electric. Cum e mai rău? Green-washing sau brain-washing?

Acumulatorul electric pare bun. Dar… Asistăm de la câțiva ani la o inflamare a discuțiilor pe tema schimbărilor climatice. Suntem în pragul disperării că prin 2030 vom ajunge într-un punct fără întoarcere în materie de climă sau, din contră, că ne paște o nouă glaciațiune. Oricum ar fi, viitorul ar pune pe butuci economia mondială. Care butuci vor fi, cu siguranță, tot din mase plastice. Și cu acumulatorul electric la butonieră. Acumulatorul electric sau acumulatorul de prostie? Toată lumea se bucură nevoie mare ori de câte ori aude de transportul electric individual. E ca o soluție-minune ce va salva planeta…

Citește mai departe

Protocoalele subterane rod statul de la rădăcină

Poate că protocoalele dintre instituțiile „speciale” ale statului s-au născut din dorința reală de a stârpi corupția. Poate că niște „oameni politici” onești s-au înțeles, în taină, să facă dreptate cu orice preț. Și poate că mai mulți „opiniști” și-au pus furia, sau greața, sau naivitatea în slujba unui ideal. Poate… Demersurile acestui grup de interese au reușit doar să dea jos eșarfa de pe ochii Justiției și să-i facă zob talerele balanței. Și, da, se numește grup de interese, chiar dacă e o „grupare” care urmărește un scop nobil. Protocoalele au reconfigurat Direcția a VI-a a securității comuniste. Direcția…

Citește mai departe

Faceți loc, trec bodyguarzii de la Brigada Antiteroristă a SRI!

O parte din Brigada Antiteroristă a SRI se plimba deunăzi cu o dubă prin București. Duba albastru închis s-a urcat pe linia de tramvai și ne-a depășit pe noi, ceilalți, neînsemnații care stăteam cuminți în coloană. Am putut observa însă logo-ul  mândru cu tricolor sus, Brigada Antiteroristă a SRI jos și la mijloc acea steluță (sau ce-o fi ea) a SRI-ului. Erau tare grăbiți. Poate că „luptătorii” de la Brigada Antiteroristă a SRI se grăbeau spre o altă bătaie în bucătăria vreunui club de fițe. Nu că aș fi avut vreo părere prea bună despre ei înainte de știrea că un milionar…

Citește mai departe