Dreptate, ochii plânși cer să te vadă!…

La începutul anilor ‘90, pe frontispiciul ziarului „România liberă” scria „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă!“. Publicul ziarului – ca și cea mai mare parte dintre jurnaliștii săi – identifica în bună măsură motto-ul acesta cu opoziția față de comunism și față de urmele și urmașii sistemului. Nevoia de dreptate se exprima acut, mecanismele justiției se construiau anevoie. Un contratimp care frustra, dar care, chiar dacă ar fi fost depășit, nu putea vindeca anii de pușcărie ai deținuților politici, nu aducea înapoi proprietățile confiscate, nu-i întorcea în facultăți pe cei care fuseseră excluși de comuniști.

Continue Reading

Lavazza – primul brand de cafea ce spală creierul. Profitați de ocazie!

De ceva timp, posturile TV fac reclamă unui nou tip de capsule Lavazza. Din aluminiu, cu emisii zero de CO2. Asta pe fondul scumpirii fără precedent a energiei, de toate felurile și în toată lumea. Chipurile, pentru a salva planeta. E prima minciună sfruntată dintr-un lung șir de nemernicii „doi în unu” ce vor urma, prin care multinaționalele vor trece  temeinic la greenwashing și brainwashing. Concepte diferite dar, iată, convergente.

Continue Reading

Un prezent strivit de propagandă

Am senzația acută că trăim un prezent ciudat. Complicat. Poate mi se pare. Poate că și generațiile de dinaintea noastră au trăit un prezent ciudat și complicat. Prezentul lor, trecutul nostru… Mereu au fost războaie, molime, revoluții. Mereu au fost eroi și sfinți, trădători și demoni. Și mereu a existat propagandă.

Continue Reading

UDMR față cu reacțiunea

Știu că unii o să vă încruntați, că doar ne trebuie un inamic, iar UDMR e perfect acum pentru rolul ăsta. Iar naționalismul românesc „modern” presupune sudalmă, nu construcție. Judecată de valoare din partea celor care nu se pricep, în general, la nimic. Tricolor pe piept și pumni încleștați, să se vadă bine dragostea de neam. Pe Facebook, mai ales. Din fericire, mai bântuie și nițică rațiune prin vechea Dacie. Din nefericire, e tot mai puțină…

Continue Reading

Bun sau nu, Viktor Orbán are vână!

Știu că subiectul Viktor Orbán poate deveni repede sensibil, dar nu e cazul ca „oamenii de rând” să se simtă lezați. Poporul – „oamenii de rând”, cum spune Klaus Iohannis -,  are treabă, trebuie să supraviețuiască. Poate se pot simți lezați șefii „oamenilor de rând” – uite cum mă repet! –, dar mă îndoiesc de faptul că pot fi onești.

Continue Reading

Toate lucrurile au un sens! Manuscrisul tatălui meu a ajuns la mine după 37 de ani

Ca să vedeți ce vreau să spun cu chestia asta, că fiecare lucru are sens. Acum vreo două luni, primesc un mesaj pe messengerul paginii mele de pe Facebook. Un domn, Gicu Secelean, din Sita Buzăului, Covasna, mă întreabă dacă nu cumva sunt fiul scriitorului Vasile Artenie. Sunt, zic eu. Am de la nea Vasile, spune el, un manuscris pe care mi l-a dat în 1987. O carte…

Continue Reading

Ţară, ţară, vrem ostaşi! Pe cine?!…

Țară, țară, globalizarea a eșuat!… Iată o propoziție care se aude tot mai des și mai tare. Reperul cel mai invocat: globalizarea nu a produs bunăstarea preconizată, ci a distanțat pătura celor foarte bogați de marea masă a populației, din ce în ce mai săracă, sub privirea nepăsătoare a actanților politici. Iar viitorul nu pare să aibă soluții…

Continue Reading

Zile cu însemnătate

Sunt acele zile în care îți amintești lucruri care te-au schimbat. Zile care s-au așezat pe tine și te-au îmbrățișat cu acea tandrețe pe care numai timpul o are. Nu o are mereu. Și e mai bine așa, pentru că altfel te-ai răsfăța prea mult la marginea vieții…

Continue Reading

Amintiri. Războiul din Transnistria

Am mai scris despre războiul de atunci. Credeam că nu voi mai scrie… La 2 martie 1992, Republica Moldova devenea membră a Organizației Națiunilor Unite. Mircea Snegur, președintele de atunci, a autorizat intervenția armatei împotriva forțelor separatiste transnistrene care atacau posturile de poliție din zona de „graniță“ și goniseră din instituțiile publice funcționarii basarabeni.

Continue Reading