Considerații triste despre o presă amară

Am lucrat în presă. Mult. Am fost jurnalist de presă scrisă și radio, apoi de televiziune. M-am simțit împlinit să lucrez în presă, mi-a fost dragă această meserie. Încă mai am reflexe de reporter, sunt curios mereu și pun multe întrebări. Și îmi place să scriu. De aceea am și făcut dezacorduri.ro. Dar de câțiva ani nu mai lucrez în presă și știu despre mine că mi-ar fi foarte greu să o fac. Pentru mine, astăzi, când „lumea e luminată de fulgere”, așa cum spunea un personaj al lui Tennessee Williams, gazetăria e o meserie amară. Presă fără definiție? „Ceea…

Citește mai departe

Ramura de măslin de la Palatul Cotroceni

Palatul Cotroceni și Palatul Victoria sunt într-un război continuu, iar finalul acestuia pare foarte departe. Nu se întrevede nici măcar un armistițiu. Este adevărat, politicienii sunt obișnuiți să se lupte între ei (pe banii noștri, desigur). Dar orice război produce victime, iar paroxismul încleștării instituționale face ca victimele să fie românii și România. O analogie forțată Să ne imaginăm următoarea situație din domeniul medical: pacientul este pe masa de operație, chirurgul este gata să înceapă operația, dar anestezistul refuză să își facă treaba. Dacă ar începe fără anestezist, pacientul ar muri de durere. Dacă nu intervine, chirurgul își va privi…

Citește mai departe

Miza economică din spatele grijii pentru comunitatea LGBT

LGBT înseamnă lesbiene, gay, bisexuali si transsexuali. Știm cu toții. Dar acest text nu este despre orientarea sexuală a cuiva, ci despre economie. Și nu are nicio conotație religioasă. Dar încep cu un citat din Facerea, pe care un reprezentant al patriarhiei mi l-a sugerat în 2007. Căutam un motto al unui fluturaș despre ecologie pe care voiam sa-l distribuim prin biserici. Noi propusesem ceva cu referire la Potop. BOR ne-a suprascris ideea cu un text despre care ni s-a spus ca este asumat de întreaga comunitate iudeo-creștină: „Creșteți şi vă înmulțiți şi umpleți pământul şi-l supuneți; şi stăpâniți peste…

Citește mai departe

România în spirala dezbinării

Spirala dezbinării româno-române pare fără final. Scindarea româno-română a devenit atât de puternică, încât nu mai contează decât URA! Instinctele primare se rostogolesc de pe Internet pe pavajul din piețe. Spirala dezbinării se spijină pe sloganul comunist „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!” Spirala a pornit de undeva. Cum a început? Adrian Năstase, în duelul său electoral cu Traian Băsescu, a vorbit despre „două Românii”. Traian Băsescu a fost de acord cu învinsul său. Apoi a uitat tema concilierii românilor. A fost preocupat de menținerea puterii. A fost dispus să apeleze la „soluții imorale”, dar mai ales controleze…

Citește mai departe

Belgrad. După 25 de ani. Blândețea orașului rănit

Belgrad mi-a fost casă câteva luni bune în anii 1992 și 1993. Scriam despre războiul din Bosnia și făceam un fel de navetă între Belgrad și Sarajevo. Bosnia-Herzegovina, ca să fiu corect. Scriam la România liberă și transmiteam, aproape zilnic, prin telefon, reportaje la Radio Europa liberă. România era liberă, Europa era liberă, eu eram liber, șlibovița era liberă, țigările erau și ele libere. Toate erau libere, dar cu ce preț… Am locuit în inima orașului Belgrad, la Hotel Kasina. Un hotel mare, de opt etaje, dar modest. Pe bulevradul Terazjie, în centrul orașului. După clasificările de azi, cred că…

Citește mai departe

Demnitate. Un spectacol de văzut la Teatrul Avangardia

Demnitate este o piesă de teatru semnată de dramaturgul spaniol Ignasi Vidal. Este despre prietenie și politică și se potrivește zilei de azi. Teatrul Avangardia (teatru privat) a reușit performanța să monteze piesa chiar în regia autorului. Cele două personaje sunt interpretate de doi dintre cei mai în formă actori români: Marius Manole și Șerban Pavlu. Cu demnitate, despre prietenie Povestea e simplă, dar nu v-o spun aici, mergeți la teatru! Doi prieteni vechi, parteneri politici, sunt în fața unei victorii electorale evidente. Cu puțin timp înainte de alegerile interne din partid, adevărul relației lor explodează. Explozia adevărului doare. Frământă. Răscolește….

Citește mai departe

Câteva impresii din Turcia. Incomode, dar mai mult pentru noi.

Turcia nu e ce-am crezut! Recunosc, o lungă perioadă de timp am avut o oarece aversiune față de turci. Aversiune  motivată nu atât istoric când mai degrabă freudian. Pe la începutul anilor ’90, nu găseai în farmacii decât vată medicinală turcească. Iar în mintea mea tânără și eliberată de frustrări defilau șiruri nesfârșite de compatrioate ce au mers sute de ani spre haremurile sultanilor. (Chit că prin ’90 unele românce mergeau, chiar de bună-voie, de prea bună-voie, spre Istanbul.) Între timp, departe de Turcia, am aflat de bancul cu Gherghe care s-a dus cu coasa la Ianoș, să-i taie gâtul,…

Citește mai departe

Faleza unui trubadur. Emoție de vară

Trubadur. Poet-cântăreț medieval din sudul Franței, spune dicționarul. Dar moda trubadurilor nu a apus, zilele trecute am cunoscut un trubadur fermecător. Speram să îl întâlnesc la București. Am aflat că primăria capitalei a organizat un festival de artă stradală. Am luat parte oarecum accidental la acest șir de evenimente. Pedalând pe Calea Victoriei, era cât pe ce să mă trezesc în brațe cu o statuie vivantă ușor supraponderală și aproape goală. Ne separa doar un strat subțire de vopsea galbenă. Pe care nu l-aș fi pus nici pe tabla casei darămite pe un sân tânăr. Probabil sunt de modă veche. La…

Citește mai departe

Diaspora. Încă un „umăr” pus la adâncirea faliei dintre români

Diaspora este un cuvânt care definea totalitatea comunităților evreiești care trăiau în afara Palestinei. Dar cuvintele sunt vii, iar astăzi, diaspora definește, pe scurt, grupul etnic care trăiește în afara granițelor țării sale. Statisticile recente situează românii pe locul al doilea între populațiile care și-au părăsit țara. Pe primul loc sunt cei care fug din fața războiului din Siria.  Conform cifrelor oficiale, diaspora românească numără circa 10 milioane de membri. Aproximativ 4 milioane de români (nu sunt cifre exacte!) lucrează azi în țările dezvoltate ale Europei. De ce au plecat și cine sunt ei, cei din diaspora românească? Au plecat…

Citește mai departe

Sânge pentru cei care au nevoie. Câteva ore printre donatori

Potențialii donatori de sânge din București se adună, în fiecare zi, în sala de așteptare  a Centrului de Transfuzii Sanguine. Azi  sunt zece persoane. Fiecare cu numărul lui de ordine. Fiecare, așteptând să fie chemat de asistente și trimis apoi pe lungul traseu al donatorului de sânge. Oameni tineri, majoritatea. Îmbrăcați lejer, unii cu sticle de apă la jumătate în mână. Unii mai sobri, alții – cei veniți câte doi – mai vioi și un pic veseli. Donatori pentru a-i sprijini pe cei bolnavi. Cei care donează sânge au diverse motivații. Sunt puțini cei care o fac din omenie. Din…

Citește mai departe