Daniela e o eroină. Tot zic că fac un serial cu eroinele mele. Mă gândesc în fiecare zi la câte una. Femei care fie au luat-o de la capăt, pe un drum abrupt, fără balustrade. Care trag zi de zi pentru „ceva”, un ceva de neînțeles pentru mulți, dar care are sensul lui, mai ales dacă îi dai credit. Femei curajoase, bătăioase sau calme, în înțelepciunea și răbdarea lor cu noi. Și, dacă mă ține, am să fac un serial chiar.
Sorin Golea scrie poezie de când îl știu. Adică, de când avea vreo 16 ani. Citește mult, cântă, câteodată, la chitară, e jurnalist și scrie poeme de calitate. E ardelean, are o tihnă a scrierii pe care nu am mai întâlnit-o. E profund și așează cuvintele cu grijă în rostul lor. Vă invit să citiți aceste poeme, mă bucur că le găzduiesc aici. (Tudor Artenie) Cerând scuze iubirii jigodieprecum frigid un îngermort ne povestea – din caloar un ţigan, în ungurime, se-nfrupta.un câine alb venea şi-l răzbuna: – dar şi pe el, în ziduri, seara, un vânător îl împuşca. +…
Școală? Care școală? Asta a noastră? Cea despre care miniștrii spun că vor să o reformeze? Școala care e întotdeauna subiect de controverse? Care face analfabeți funcționali pe bandă?
Ritmul? Care ritm? Cel din trafic? Al muncii? Sau ritmul zilei? Ziua seamănă tot mai mult cu o cursă. Nu, nu o cursă din aia în care te prinzi ca șoarecele. O cursă contra unui cronometru nemilos care îți cere să te încadrezi în timpul tot mai îngust. Și în spațiul tot mai strâmt…
După conferința de la New York privind schimbările climatice, toată lumea vorbește despre Greta Thunberg. Despre protestul micuței activiste suedeze. Pe Facebook nu trece zi de la Dumnezeu să nu apară ceva despre ea. De rău. Pentru marea majoritate a utilizatorilor, ea este expresia a ceea ce numim ecoterorism. Din păcate, pentru ea, subscriu și eu la această opinie.
Resetare. Cuvânt modern, magic. Dacă te resetezi, ești ca nou. Vechea ta ființă, sau organizație, sau țară se șterge cu guma, iar lucrurile noi devin singurele lucruri bune. Te desenezi din nou. Resetare, adică procesul prin care dispari ca să reapari mai bun, mai drept, mai valoros. Revalidare. Chiar așa o fi? Mă îndoiesc!…
Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale din 2014 anunțând că după instalare, va produce un proiect de țară. Măcar o schiță a acestuia am fi meritat și noi în campanie, dar nu a fost să fie! După doi ani, prin decizie a președintelui României, dl Iohannis înființează o Comisie care să realizeze proiectul. Comisia este coordonată de consilierii săi, Leonard Orban și Cosmin Marinescu. După cinci ani de la instalare și după trei ani de la înființarea comisiei, dl Iohannis a reușit să nu producă nimic. Nu are proiect de țară! Dar mai vrea un mandat…
Oslo m-a găzduit două capete de zi, două nopți și o zi plină. Și dacă nu ați fost niciodată la Oslo, oricât de frumos aș scrie eu pe această „foaie de eter”, nu veți putea cuprinde capetele zilelor de lângă fiord. E un vot de blam pe care mi-l acord singur. Trebuie să scriu despre Oslo pentru că sunt scriitor. Dar nu aș fi vrut să scriu, aș fi vrut să păstrez orașul acesta doar pentru mine.
La câteva sute de metri de brandurile spectaculoase postate pe clădirile din zona Unirii, începe cartierul Tineretului. La bulevard viața palpită și vezi la tot pasul familii cu copii mici, dar și grupuri de tineri care beau vin la pahar, bere artizanală sau combinații de cafele la terasele discrete dintre aleile blocurilor.
TAM în lumea teatrului este Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe, județul Covasna. Un teatru mic, parcă ascuns de primăria care îl patronează în clădirea fostului cinematograf ARTA. O sală mică, mai degrabă o sală „atelier”, cu locuri puține. Dar, după cum se știe, esențele tari se țin în sticluțe mici. TAM este un astfel de laborator de teatru de calitate.
Discutii