Viața la țară, de 1 mai, poate înseamna: o masă la umbră, sub nuc, un grătar care sfârâie la câțiva metri mai încolo, parfum de flori multicolore, câinele care aleargă voios, vecina de la care cumperi ouă de găină și de gâscă proaspete. Selfie-uri, fotografii cu flori, câine, cârnați pe grătar.

Cerul înstelat deasupra curții, vinul din damigeana abia scoasă din beci care aburește paharul, o răcoare abia simțită care te împresoară, aer curat, somn profund.

Viața la țară trăită altfel

Se poate și altfel. Drum cu hârtoape de la asfaltul din centru până la ulița ta. Zi de plantat semințe de legume – în sfârșit a fost ceva mai cald! – stropitoarea de 10 litri care trebuie necontenit umplută și cărată în grădină. Dacă tot e cald, crengile tăiate din duzii de la poartă pot fi târâte în fața magaziei și tocate cu toporișca. Cele mai lungi vor deveni araci.

O ciorbă gătită pe aragazul cu butelie și o varză călită tot pe aragaz, ceapă și usturoi verde cumpărate din piață și o prăjitură cu vișine din compot reprezintă un prânz pe cinste. Sărut-mâna pentru masă! După nițică trudă și un prânz gustos, cafeaua pică tocmai bine.

Deodată, vin lemnele!

O camionetă bine afectată de vreme, drumuri și transport de lemne claxonează în fața porții mari. Viața la țară merge înainte, poarta e ridicată ca să se deschidă complet, iar camioneta dă cu spatele până în fața magaziei. Oamenii care au venit cu ea descarcă lemnele grăbiți. Lasă bon, că numai așa se poate transporta pe lumină lemnul de foc. Refuză berea rece la pet scoasă din frigider și pleacă într-ale lor. Poarta se închide, tot ridicată.

Lemnele sunt tăiate. Apare securea cea mare și începe să spargă butucii mai groși, iar lemnele se așează, ordonate, în șiruri în magazie. Berea dispare în pauzele de lucru. Seara aduce un aer rece, e de-a dreptul frig, câinele se bagă în coteț.

În casă e rece, dar o plapumă grosă așternută cu dibăcie peste trupurile ostenite asigură un somn de foarte bună calitate. Nici nu se aude muzica de la botezul din vecinătate. Ce muzică? Nu vreți să știți. Nu Baniciu cu „locuința lui de vară”. Noaptea trece într-o clipă.

Cafeaua caldă încălzește dimineața, plouă, jumătate din lemne sunt afară, iar cel mai bun lucru de făcut e să aprinzi focul în sobe. Restul de lemne rămase afară? La vizita viitoare, că plouă prea tare.

Lasă un răspuns