Perfect? Drumul spre ideal e pavat cu erori. Sunt blând când spun erori, sau sunt corect? Perfect înseamnă să nu greșești sau înseamnă ca suma erorilor la sfârșitul zilei să fie mai mică decât suma lucrurilor bune? Iar am folosit cuvântul „erori”. Mă gândesc la mine, desigur, și atunci sunt blând. Sau sunt egoist?

Perfect cu înjurături

O tipă mi-a tăiat calea la prima oră a dimineții. Un Ford Fiesta mic, alb, cu portierele inscripționate. A întors de pe un sens de mers pe altul, avea un copil în mașină și a oprit în fața unei școli. Am claxonat, enervat, și am înjurat printre dinți. M-am gândit apoi că se grăbea, trebuia să lase copilul la școală, iar apoi să ajungă la firma cu numele pe portiere. Să îmi pară rău că am înjurat? Să nu îmi pară? Cui folosește dilema asta, m-am întrebat după aceea, accelerând.

Caragiale în acțiune

Prietenul meu, sociologul brașovean Ștefan Ungurean, scrie de ceva vreme despre societatea românească descrisă de Caragiale. Despre disimularea perpetuă, despre autocompasiunea care „bate” compasiunea. Puteți citi un text senzațional pe romaniasociala.ro. Sau puteți să nu citiți. Nu ne interesează, nu avem timp de senzaționalul altora. Ne grăbim, scuipăm pe jos, disprețuim „inferiorii”, știm politică, fotbal, marketing sau medicină întotdeauna la un nivel superior. Superior altora, desigur. Limbajul nu ne mai exprimă pe noi, ci exprimă superioritatea ființei noastre în fața celorlalte ființe. Așa că apăsăm claxonul cu putere, de parcă sunetul ascuțit ar fi mai puternic. Să se audă, frate!

Mereu în centrul atenției. Perfect pentru Facebook

Lumea se învârte în jurul meu, ce e greu de priceput? Nu mai folosesc pluralul, e nedrept, nu mă pune în valoare. Fac ce trebuie (facturi, cumpărături, job), dar …eu sunt eu. Și atunci, și după. Modestie? Care modestie? Fără modestie, frățicule. Semeț ca un selfie. Sau ca fotografia cu pisica, cu tortul, cu grătarul sau cu centrul vechi. Istoria trece prin mine. Dacă vreau, #rezist (uite-așa, cu hashtag-ul ăsta fac o incursiune în politica la zi). Dacă nu vreau, îmi bag picioarele. Fără drame, spaime, examene de conștiință. Fără dileme. Fără dezacorduri. Fără nimic. Curat-murdar, nene Iancule!

Foto: radiotimisoara.ro. Marcel Iureș și George Mihăiță în spectacolul O scrisoare pierdută

Lasă un răspuns