Ce s-a ales de memoria noastră?

Memoria este instanța în fața căreia nu (ne) putem minți.

”Cea mai mare victorie a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism.”

Cu aceste cuvinte ești întâmpinat atunci când deschizi website-ul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației  – memorialsighet.ro.

La ora la care scriu acest text, ziua votului nu s-a încheiat. Am scris aici despre importanța ieșirii la vot, despre speranță și despre România zgribulită nedrept sub frigul cenușiu al deznădejdii. Oare merită copiii noștri deznădejdea noastră? Oare merită țăranii noștri să nu mai vadă altceva în afara viitorului sumbru prăbușit peste casele lor de pământ? Oare nu suntem în stare să schimbăm lucrurile, să terminăm odată pentru totdeauna cu generațiile de sacrificiu?

Textul publicat pe acest blog de-abia lansat a avut mulți cititori. Dar câțiva dintre ei au scris, în comentariile de pe Facebook, că regretă perioada comunistă. Că viața era mai sigură pe vremea dictatorului. Că astăzi nu ai cu cine vota, nu ai pentru ce vota și că suntem un neam pierdut. Greu de imaginat astăzi, în România europeană, că cineva mai poate face un astfel de rapel la memorie. Cu toate acestea, deznădejdea, acest instrument viclean al doborârii ființei, iată că are puterea să răsucească timpul. Memoria are nevoie de constantă susținere.

„Poate fi reînvăţată memoria? Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din România este un convingător răspuns afirmativ”, spune Ana Blandiana.

Vă îndemn să vizitați acest muzeu. Dacă e greu de ajuns acolo, faceți un tur virtual .

“Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi”. Versetul 32 din Capitolul 8 al Evangheliei după Ioan  e scris în 33 de limbi pe pereții celularului.

 

PS – La 8 decembrie s-a stins din viață scriitorul Romulus Rusan, unul dintre fondatorii acestui muzeu. Mi-a bucurat adolescența cu una dintre cele mai frumoase cărți ce le-am citit: America ogarului cenușiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

 

Foto: memorialsighet.ro

Lasă un răspuns