Categorie

Trăiesc

Viața în cârje, țara în cârje… Aventura continuă

Cârje și viață. Aventura continuă. Am promis că revin asupra rupturii tendonului lui Ahile. Așa că… revin. După două săptămâni de cârje și de imobilizare cu genunchiul la 90 de grade și cu laba piciorului în echin, a sosit momentul scoaterii firelor. În cârje până la taxi, în cârje (în lift) până la etajul al cincilea al spitalului. Sunt întins pe burtă cu piciorul proptit într-un suport. Întreb câte fire de sutură am. Medicul îmi spune o povestioară (v-am spus data trecută că are un umor debordant și de bună calitate). „Erau odată doi frați care pescuiau. După ce au…

Citește mai departe

Tendonul lui Ahile. Viața în cârje

Da, tendonul lui Ahile se poate rupe. Și se rupe pe neașteptate, aproape mișelește. Auzi o pocnitură, o tonalitate acută, dai să te întorci și să privești spre cel ce te-a lovit, dar până să vezi ceva cu ochii, te prăbușești. Nu ești pe câmpul de luptă de sub zidurile Troiei, ești pe un teren de minifotbal într-o sală de sport. Nu ești Ahile, ești tu însuți, la o vârstă la care războaiele – ca și fotbalul – ar trebui să fie doar prilej de exercițiu cu tastatura calculatorului. Nu te-a faultat nimeni, nu a tras Paris cu săgeata în…

Citește mai departe

„Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler”

Vin colindătorii! Colindatul este una dintre cele mai frumoase tradiții de Crăciun. Cuvântul „colindă” provine din limba latină, de la cuvântul „calendae”, derivat din verbul „calare” (“a vesti”). Vin colindătorii, adică vin cei care aduc vestea Nașterii Mântuitorului. „Sărbătoarea Nașterii Domnului după trup este maica tuturor sărbătorilor” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Sărbătoarea Nașterii Domnului este urmată de toate celelalte sărbători împărătești. Nașterea Domnului este urmată de Bobotează, de Schimbarea la Față a Mântuitorului, de Patimi, de Cruce, de Învierea și Înălțarea Domnului. Fără Naștere, nu ar fi fost Învierea, iar fără Înviere nu s-ar mai fi împlinit scopul sfintei întrupări. Vin colindătorii…

Citește mai departe

Curtea de Argeș, 16 decembrie 2017. Ultima întâlnire

Curtea de Argeș. Prima capitală a Țării Românești. Ceva mai mult de 25.000 de locuitori. Biserica episcopală, cunoscută ca Mănăstirea de la Curtea de Argeș, a fost ridicată la 1517. Ctitorie a lui Neagoe Basarab. Carol I a decis ca aici să fie necropola familiei regale a României. Aici sunt mormintele lui Carol I, al lui Ferdinand I, al reginelor lor, al lui Carol al II-lea, ale cărui oseminte au fost aduse de la Estoril în 2003. Aceasta este Mănăstirea Meșterului Manole. Undeva, în apropiere, e fântâna cu apa izvorului ce a țâșnit după ce zborul cu aripi de șindrilă…

Citește mai departe

Regele Mihai. Un moment magic din 1992

Regele Mihai. Anul 1992, spre sfârșit de aprilie. Majestățile Lor, Regele Mihai și Regina Ana în România, veneau acasă cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paște. Era în întoarcerea Regelui un semn al ieșirii noastre din tot ceea ce ne făcuseră anii de comunism. Se închidea un cerc cu interiorul negru, trecutul se așeza acolo unde se cuvenea să se așeze – în trecut. Aveam dreptul la viitor, ne cuceriserăm dreptul de a o lua de la capăt. Revoluția din decembrie 1989 dovedise lumii, dar mai ales ne dovedise nouă înșine că aveam dreptul să sperăm. Regele Mihai era, pentru mine,…

Citește mai departe

De Sf. Andrei: un an de dezacorduri.ro. La mulți ani!

De Sf. Andrei, dezacorduri.ro a împlinit un an. Acesta este textul cu nr. 100. Am avut peste 60.000 de vizite din întreaga lume. Cititori pe toate continentele. Iar pagina de Facebook e foarte aproape de 4.000 de like-uri.  Am ales deliberat nașterea dezacorduri.ro la 30 noiembrie, de Sf. Andrei. „Astăzi, la 30 noiembrie, prăznuim cu multă bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Apostolul românilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pământul țării noastre acum aproape 2000 de ani, în Dobrogea si la Gurile Dunării”, spunea într-o predică părintele Cleopa. Sf. Andrei a fost fratele Sfântului Petru. Spre deosebire de acesta, nu s-a căsătorit, ci…

Citește mai departe

Podgorica, orașul blând al Balcanilor

În Podgorica plouă mereu în perioada asta a anului. „Orașul de sub deal” s-ar traduce numele Podgorica. Din secolul al XIV-lea până în 1946 s-a numit așa. Apoi a devenit Titograd – orașul lui Tito. Până în 1992 a purtat numele liderului comunist. O cârciumă bună lângă un turn din vremea Imperiului Otoman. Pod Volat se numește cârciuma din umbra turnului de piatră. Am ajuns seara, pe o ploaie subțire. Restaurantul era plin. Un chelner politicos, cu părul cărunt și cu o vestă populară peste cămașa albă, ne-a îndrumat spre o masă din fundul localului. Nu găteau carne de porc,…

Citește mai departe

Moartea pe trecerea de pietoni. O poveste banală

Moartea pe trecerea de pietoni. Ar fi putut fi o un titlu pentru poezie tragică sau pentru o povestire fantastică. Nu e nici una, nici alta. Este o parte a cotidianului nostru nenorocit, alienat și încărcat de nori mereu negri. Sau cenușii. Moartea poate fi neagră, dar poate fi și cenușie. Sau ar fi putut fi titlul unui eseu despre neant. Dar nici asta nu e! Zebra nu mai e un animal. Zebra a devenit un loc al execuției. Un eșafod al fraierilor care se încumetă să o traverseze. Povestea e cam așa: la 6.43 dimineața, în timp de se…

Citește mai departe

Sibiu. Încă o călătorie în centrul gândirii

În jur de cincizeci de oameni la Sibiu, la lansarea cărții „Călătorii în centrul gândirii”. O carte cu și despre neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea. Orașul se înfiora sub răsuflarea toamnei, Piața Mare găzduia CibinFest, într-un cort uriaș cânta o trupă de germani în panataloni scurți de piele, o mare de oameni bea bere și mânca ciolan de porc afumat, fiert și dat la cuptor. Și a fost și o prezentare de carte – „Călătorii în centrul gândirii”, apărută la Editura Minerva. Lansarea de la Sibiu a „Călătoriilor în centrul gândirii”, a cincea de la apariția cărții, s-a petrecut în Sala Franz…

Citește mai departe

Litoral. Mare, nisip, voci pe plajă. Copii. „Să mă săruți dulce-dulce…”

Litoral. Locul unde se mută oamenii vreme de câteva zile vara. Vârstnici, adulți, tineri, copii. Femei mai mult plinuțe decât suple, bărbați mai mult burtoși decât musculoși, adolescenți nemulțumiți, copii mici care plâng ușor și râd la fel de ușor. Sandviciuri la pachet, bere la pahar de plastic, colace și saltele colorate. O lume multicoloră, un freamăt nesfârșit, o mare limpede și liniștită. Să mă săruți dulce-dulce până la sânge, dar să fie pe litoral! Cântecul invadează plaja la fiecare zece minute. Complicat sărutul pe litoral, pe plajă mai ales. Dacă nu te-ai umplut tu de nisip după ce te-ai…

Citește mai departe