Categorie

Ascult

Cușca lui Stephen Hawking

Relația lui Stephen Hawking cu tehnologia și știința este una cum nu se poate mai fericită. Win-win perfect. Am cumpărat și cartea primei sale soții, despre a nu știu câta dimensiune a dragostei, dar citirea ei nu este o prioritate. Mi-e teamă ca între mine și autoarea cărții să nu fie cumva vreun gost-writer – deh, reflexe de autoapărare în fața consumerismului literar. Prioritare sunt scrisorile lui Nabocov către Vera, din motive pe care le veți înțelege mai bine spre sfârșitul acestei postări (sau niciodată). Stephen Hawking a dat științei enorm și a primit enorm de la știință. Schimbul a…

Citește mai departe

Despre profesor, har și educație. Știință sau artă?

Prin anul 2000, un coleg din State, plecat din fosta Cehoslovacie, profesor eminent, susținea înflăcărat că a fi profesor nu este o meserie ca oricare, ci este o adevărată misiune. La care eu m-am luminat brusc; aici este explicația războaielor cumplite – chit că se dau într-un ibric – din lumea academică. Pentru că doar într-un război civil toți se simt în misiune. În ultimii ani, mi-a fost dat să asist la peste zece concursuri pentru ocuparea unor posturi de profesor. Pe lângă asta, în fiecare an am refăcut fișele disciplinelor pe care le predau. Și în fiecare an a…

Citește mai departe

Rețeaua Natura 2000. Incredibila și trista poveste a candidei naturi și a traducerilor fără cap

Rețeaua Natura 2000. Numele sună bine. Și nu există activitate mai nobilă decât conservarea naturii. Dacă admirăm oamenii capabili să empatizeze cu ființe „inferioare” (oare?), precum câinii, pisicile și plantele, cum să nu-i apreciem pe cei ce încearcă să conserve nu un individ, ci o specie? Sau „casa” mai multor specii? Habitatul, adică. Protecția naturii a început în Statele Unite, o dată cu declararea primului parc național, celebrul Yellowstone, la 1 martie 1872. Ca orice activitate nobilă, protecția naturii a făcut prozeliți peste tot în lume. Totuși, aceasta a realizat cât de mare este pericolul abia în 1992, când ONU…

Citește mai departe

Eminescu în Grădina Vlahiia, la Snagov

Eminescu n-a existat, scria Marin Sorescu în poemul „Trebuiau să poarte un nume”. E o poezie frumoasă despre toate lucrurile care, atunci când a fost nevoie să poarte un nume, li s-a spus, simplu, Eminescu. Dacă nu mai țineți minte poezia, o găsiți aici. Eminescu e mereu cu noi. În această lume grăbită și neliniștită și în care parcă trăim striviți de tavanul unei scunde taverne  mohorâte e loc, iată, și pentru Eminescu. Unul dintre evenimentele dedicate zilei de naștere a poetului național a fost organizat în Grădina Vlahiia, la Snagov. S-a numit „Mihai Eminescu, iubirea de neam  între ieri…

Citește mai departe

Muzica ușoară și farmecul ei ușor desuet

Muzica ușoară are un farmec al ei. Am ascultat pe 2 ianuarie pe TVR 2 o gală a stelelor muzicii ușoare. Interpreți consacrați, mulți din vechea generație. Piese mai vechi sau mai noi, legate ca niște perle pe un fir de o tandrețe sinceră, ușor boemă. Unele piese mai dramatice, altele mai vesele, dar toate pe niște texte clare, pline de poezia ce plutește în jurul fotografiilor de dinainte de epoca digitală. Ceea ce are muzica ușoară (și niciun alt gen apărut după 1990 nu are)  este respirația. Care poate fi un oftat lung, poate fi un hohot de plâns,…

Citește mai departe

Intelectuali bine orientați. O fi spus și Heidegger „No, hai?”

De câțiva ani buni, un grup de intelectuali cu vizibilitate și oarece autoritate în ale scrisului s-au poziționat politic de-a dreapta președintelui. În perioada celor două mandate ale dlui Traian Băsescu, cei câțiva intelectuali au fost lăsați să se creadă  un fel de gardă pretoriană ideologică. Adevărata gardă pretoriană e alta, și veche de când lumea, dar asta e altă poveste. Morala vieții publice a devenit subiect de aprige discuții. Unii din intelectuali – mai intelectuali decât alții! –  și-au luat treaba în serios. Înfierează pe oricine critică sau încearcă să vină cu o alternativă – chit că era vorba doar…

Citește mai departe

Iureșul fiecărei zile se accentuează la sfârșit de an

Iureșul finalului de an a făcut ca graba să devină cuvânt de ordine. Umplem magazinele și șoselele. Parcă am vrea să ne ținem „în priză” constant. Preocupările noastre imediate sunt extrem de concrete și aproape banale. Și sunt departe de valori. Suferă cineva de patriotism, credință, dreptate, dragoste, generozitate? Iureșul în care trăim înseamnă „stres cronic”. Cu cât iureșul fiecărei zile este mai puternic, cu atât suntem și noi mai zdruncinați în interior. Vrei sau nu vrei, toate cele ce se petrec în imediata ta apropiere te afectează în mai mică sau mai mare măsură. Un aliat puternic în aceste…

Citește mai departe

Armata salvează Institutul Cantacuzino

Institutul Cantacuzino va trece în coordonarea Ministerului Apărării Naționale. Institutul de Seruri și Vaccinuri „Prof. Dr. Cantacuzino“ – așa cum s-a numit inițial – este al doilea institut de acest fel din lume. Primul a fost Institutul „Pasteur“, de la Paris. A fost înființat la 16 iulie 1921, prin Mare Decret al regelui Ferdinand I. Nou-înființatul Institut de Seruri și Vaccinuri primește numele fondatorului său, Prof. Dr. Ion Cantacuzino, care a fost și primul director. Profesorul Ion Cantacuzino provine din marea familie a Cantacuzi­nilor. La 16 ani, cel ce avea să fondeze Institutul Cantacuzino devine elev al Liceului „Louis le…

Citește mai departe

Unirea în bucate. Un proiect brașovean de toată isprava!

Să facem Unirea în bucate este sloganul devenit proiect. Un proiect generos, îndreptat spre copiii noștri și copiii voștri, ai celor din județul Brașov. Un  proiect pe care îl lansează o asociație. O mică bucățică din ceea ce, în clișeu, noi numim societatea civilă. Dar, și subliniez acest lucru, această asociație are un farmec aparte. Are un farmec aparte și datorită denumirii, ”Guerrilla Cooking”, dar și datorită componenței ei. Căci „Guerrilla Cooking” este o asociație a jurnaliștilor de promovare a gastronomiei românești tradiționale. Jurnaliști talentați în a înfige penița și în corupți și corupție, dar și în bucate. Căci, tot…

Citește mai departe

Asia Fest. Manga lor și Apusul nostru de soare

Asia la București. Pe lângă Gaudeamus, la Romexpo a mai fost ceva interesant în week-end: Asia Fest. A cincea ediție a unui eveniment în cadrul căruia sunt aduse sub același acoperiș arta culinară, moda, anime-ul, kendama, sushi. Cei pasionați de bucătăria japoneză au putut găsi la reducere alge, supe și orez, iar tinerii noștri pasionați de kendama i-au putut urmări live pe campionii acestui joc. Ce-i drept, mulți tineri la acest Asia Fest! Este interesant cât de mult îi atrage cultura japoneză și acest tip de artă cu care noi, părinții lor, foarte puțin relaționăm. Asia e departe. Personajele din…

Citește mai departe