„Ce a vrut să spună dom’ ziarist, că eu nu am priceput nimic!”. Așa începe dialogul de pe pagina de Facebook cu dl Costel Balaban, unul dintre cititorii unui un articol publicat în România liberă.

Unii cititori sunt foarte bine informați

Dialogurile au fost mai lungi și mai „rele”. Nu le reiau pe toate, le găsiți aici. Dar sunt câteva lucruri care m-au impresionat în dialogul cu dl. Costel Balaban. Spune domnia-sa: „Şi ziceți așa, domnule Tudor Artenie, între Băsescu şi sistem a avut loc o îmbrățișare tandră (sau cam așa ceva).  Îmi permit să vă întreb: unde ați fost în ultimii 17 ani? Şi cum oare s-a rupt lanțul de iubire până la urmă, de au început să se scuipe? Care este explicația că două televiziuni, timp de 10 ani, zi şi noapte, i-au turnat găleți de zoaie în cap? Oare s-au certat de la cele 300 ha cumpărate de Băsescu pe credit, oare le vroia Voiculescu şi pe alea? Sau Băsescu era invidios că nu a avut şi el în anii 90 câteva zeci de mii de dolari să-si facă televiziune? Sau poate crăpa rânza în el că Năstase avea vilă cu termopane noi din China şi fermă cu găini cu multe ouă, de nu a reușit nimeni să i le numere pe toate nici până acum!(…)”

Presa și vinovățiile sale

Dl. Costel Balaban nu mă iartă: „Dumneavoastră, ziariștii, sunteți la fel de vinovați pentru mocirla în care se zbate țara ăsta. Pentru mine nu sunteți decât o haită de hiene care se bat pe resturile rămase de la haita prădătorilor mai mari și mai puternici, politicienii!”

Nu cred în judecățile de valoare

I-am răspuns că nu cred în judecățile de valoare și că nu mă simt vinovat. Într-adevăr, exercitarea meseria de jurnalist a fost și este dificilă. Dar m-am ferit de derapaje. Chiar le-am criticat de câte ori am putut. I-am spus că bucuria insultei nu a fost creată de jurnaliști. Și l-am întrebat unde a fost el în ultimii 17 ani?

Cititorii au dreptate, responsabilitatea publică a jurnaliștilor e uriașă

Mi-am dat seama că m-am grăbit. Omul are o bună doză de dreptate. „Da, domnule Tudor Artenie, comit judecăți de valoare pentru că îmi permit. Mă întrebați unde am fost eu? Păi am muncit, stimate domn, sunt unul din fraierii ăia care pompează an de an miliarde de euro în țara asta. Am muncit, am construit, am crescut un copil, chestii obişnuite, pe persoană fizică. În timpul ăsta m-am informat, am stat cu ochii pe politicieni, am încercat să înțeleg pe ce lume trăiesc, să ştiu care, cum, unde, când, de ce. Veniți dumneavoastră, şi alții ca dumneavoastră, să spuneți că toți sunt la fel, că of of of şi aoleu.”

Mai are presa vreun rol educativ?

Continui cu opinia dlui Costel Balaban: „M-aş aștepta ca oamenii din presă să facă educație, în sensul că să priceapă omul care vă citește sau privește ce e alb și ce e negru, ca să nu vă mai mirați toți deontologii, în cel mai ipocrit mod, că nu iese omul la vot. Şi da, dacă politicienii sunt toți la fel, și ziariștii sunt toți la fel. Nu ați fost în stare în 27 de ani să formați o masă critică de oameni educați care să poată mişca societatea înainte. Ha, ha, stimate domn, ziceți că nu ziariștii au creat bucuria insultei!? Consultați arhiva ziarelor Adevărul sau Azi,din anii ’90!”

Scăderea tirajelor și a audiențelor este cea mai mare probă a eșecului mass-media.

I-am promis că voi reveni pe blog cu un text mai amplu despre rostul presei. Am decis să scriu doar atât: jurnaliștii au datoria să caute adevărul, să îl exprime fără părtinire, într-o manieră civilizată. Nu pot să nu îi dau dreptate domnului Costel Balaban. Nu cititorii ziarelor sunt de vină pentru evidentele probleme ale presei. Ei, cititorii, au căzut în capcanele mercenariatului, ale lipsei de cultură, ale partizanatului, ale propagandei sau ale urii. Ei, cititorii, au devenit astfel, victime ale unei comunicări mediatice eronate. Scăderea tirajelor și a audiențelor este cea mai mare probă a eșecului mass-media.

„Am un mare reproș de făcut intelectualilor”

„Încearcă să ne prostească cu faptul că ei sunt echidistanți, neutri. Nu este adevărat şi nici nu trebuie să fie neutri. Ești intelectual, ziarist de stânga, păi atunci promovează, domnule, în mod onest, valori de stânga, viziuni, politici de stânga. Ești de dreapta, atunci explică ce este aia politică de dreapta, promovează valori, politici, viziuni de dreapta. Asta la modul asumat. Nu mai aburiți lumea cu echidistanța, neutralitatea şi corectitudinea politică. Mă refer aici la intelectualii şi ziariștii onești, nu la lichele. În modul ăsta, cred eu, ar reuși şi societatea să se poziționeze în funcție de valorile care îi sunt apropiate. Nu credeți?”, scrie dl. Costel Balaban

Închei folosind din nou cuvintele cititorului Costel Balaban: „Am trăit destul într-un regim care s-a străduit să ne bage în cap că suntem egali. Nu, nu suntem. Oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu şi în fața justiției. Sau, ar trebui să fie, pentru că și aici intervine o doză de subiectivism. În fața justiției nu prea sunt, pentru că justiția e făcut de alți oameni care la rândul lor pot greși sau pot fi ticăloși. Iar în fața lui Dumnezeu? O să aflăm cât suntem de egali când o să ajungem în fața Lui.”

Foto: wisegeek.org

 

 

 

 

Lasă un răspuns