Înainte de a vorbi despre pădure… Orice doctrină, în orice domeniu, conține o doză de șampon pentru creier. Furnizată direct de autor sau adăugată pe parcurs, de cei ce au îmbrățișat-o și propovăduit-o. Lucian Blaga spunea că în viața oricărei idei intervin trei categorii de oameni: cei ce o prefigurează, cei o configurează și cei ce o desfigurează.  Adam Smith și David Ricardo au prefigurat liberalismul iar neoliberalii de azi îl configurează în țările dezvoltate și, în același timp, îl desfigurează în cele mai sărace.

În materie de tratamente silviculturale, francezii au prefigurat crângul cu rezerve, iar noi , se pare, l-am desfigurat, aplicându-l greșit.  Cel puțin așa ne-a transmis Marin Drăcea, prin intermediari.

Pădure, biomasă, certificate verzi, energie și sărăcie.

Cu puține circumvoluțiuni încă nespălate de teorii și doctrine, să vedem legătura dintre neoliberalism și crângul cu rezerve. Ea este politica Uniunii Europene privind schimbările climatice, mai precis pachetul de măsuri 20/20/20, conform cărora, până în 2020, va trebui să producem cu 20% mai multă energie regenerabilă, să creștem eficiența energetică cu 20% și să reducem cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră (față de emisiile din 1990).

Avem nevoie de biomasă energetică în primul rând din agricultură. Aceasta este folosința funciară cu cele mai mari emisii nete de bioxid de carbon. Doar că de pe câmp biomasa se strânge greu și densitatea la hectare a resturilor agricole este foarte mică, comparativ cu biomasa forestieră. Așa că pescarii în ape tulburi pe uscat – cei ce caută oportunități de afaceri – s-au orientat spre pădure. Colectează tot ce însemnă lemn de foc și resturi de exploatare pentru producerea de energie prin cogenerare.

Cu ceva timp în urmă, domnul secretar de stat Istrate Ștețco a venit cu o veste bună: propunerea ca certificatele verzi să fie acordate doar pentru producția de energie termică. Aici negocierile pot intra într-un impas pentru că biomasa lemnoasă este materia primă pentru centralele de cogenerare, ce produc și energie electrică, și energie termică. A le da certificate verzi doar pentru cea termică e sacrilegiu. Privind de departe (din birou, nu din pădure), încalcă sfintele principii ale economiei de piață.

La nivel macro, văzând lucrurile de sus, de peste pădure, este normal ca de oportunitatea deschisă de ministerul energiei să profite în primul rând ministerul agriculturii, din motivul deja amintit – reducerea emisiilor nete de pe folosința agricolă – deși am înțeles de la  ministrul agriculturii că plopii fac umbră cam multă.

Crângul cu rezerve. Tot pădure, dar un concept „altfel”

Totuși, la nivel social – de la înălțimea arborilor, nu de la firul ierbii –, cu toată ineficiența energetică a satului românesc, este inuman și anormal să privezi proprietarul de pădure de dreptul de a(-și) produce lemn de foc din propria-i proprietate. Motivul: tu, silvicultor, ai auzit că înainte de ‘48, cineva a aplicat greșit crângul cu rezerve. Chestiune ce se bucură de un real interes în țările dezvoltate, unde vom exporta (!) excedentul de energie, pentru care noi am plătit certificate verzi.

Crângul cu rezerve  trebuie reconsiderat la modul foarte serios pentru mica proprietate forestieră. Acesta oferă și lemn de foc, și lemn de lucru.Practic, funcționează ca un sistem de „cogenerare” sui-generis. Merită să-i dedicăm un real interes profesional, fiind cea mai bună soluție pentru mica proprietate forestieră. Mai ales că reprezentantul celui mai înalt for academic vorbește mai nou de „smart forestry”. Bănuim că asta înseamnă ceva mai mult decât aplicații pentru smartphone.

Totuși, în afara celor două facultăți de silvicultură – Brașov și Suceava – toți tac mâlc. Ca în pseudofabula celor de la Roșu și Negru. Un șoricel tremură de frica unei pisici, care tremură de frica unui câine. Câinele tremură de frica lupului, lupul tremură de frică vânătoresei care închide în sfârșit cercul pentru că tremură și ea de frica… șoricelului. Fiecare (șoricelul, pisica, câinele, și lupul) aflaseră „dintr-o carte” de existența dușmanului direct („răul absolut”). Deși nu se știa precis nici timpul, nici locul („într-o nu știu care vară, într-un nu știu care sat, sub un nu știu care pat”), toți tremura de frică. Doar vânătoreasa, vârful piramidei, tremura de frica șoricelului, de a cărui existență aflase tot „dintr-o carte”. Oare despre pădure? Oare de silvicultură?

PS – vă reamintesc de Conferința dedicată gestionării durabile a pădurilor și certificării forestiere ce va avea loc la Brașov, pe 15 mai, în Aula Univesității „Transilvania”. Găsiți toate informațiile despre eveniment pe conferinta.romontana.org.

Foto: www.silviculturemagazine.com, andrewpark.org

Marian Drăgoi

Autor Marian Drăgoi

Marian Drăgoi este inginer silvic, conferențiar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Predă economia mediului și economia forestieră. Doctor în analiză sistemică aplicată.

Mai multe articole publicate de către Marian Drăgoi

Lasă un răspuns