1 ianuarie 2017. Sfântul Vasile cel Mare, știm mai degrabă cu toții. Dar mai întâi, praznicul împărătesc al ”tăierii împrejur” a Pruncului Iisus. Două praznice creștine ale aceleiași prime zile a anului. Ale fiecărui an care a fost, ale fiecărui an care o să fie.

Dimineață, centrul Bucureștilor e aproape pustiu, dar biserica e plină.

1 ianuarie 2017. Între Palatul Regal, Ateneu și sediul Ministrului de Interne, o mână de muncitori demontează scenele și instalațiile electrice care au funcționat din plin în noaptea de Revelion. Rar, câte un autoturism străbate Calea Victoriei. Muncitorii îl petrec cu privirea, de parcă ar veni dintr-o altă lume, de parcă după Revelion doar somnul ar putea guverna lumea noastră.

Biserica Kretzulescu e plină. Tineri, bătrâni, copii, femei, bărbați. Scaunele sunt toate ocupate, în picioare îți faci loc cu puțină greutate. Slujba de azi e una din cele zece liturghii care se țin într-un an după cum a lăsat Sfântul Vasile cel Mare: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Mare și în Sâmbăta Mare, în ajunul Crăciunului și al Bobotezei si la 1 ianuarie.Toate celelalte liturghii sunt așa cum a lăsat Sfântul Ioan Gură de Aur.

Când Pruncul Iisus a împlinit opt zile, a primit ”tăierea împrejur”, ca semn al faptului că ”nu am venit să stric legea, ci s-o împlinesc”. În Evanghelia după Luca, se consemnează această ceremonie: „Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” (Luca 2, 21). Atunci I S-a pruncului dat numele „Iisus”, care înseamnă „mântuitor”. Un text foarte bun găsim pe creștinortodox.ro.

Sfântul Vasile cel Mare a fost al doilea din cei nouă copii ai lui Vasile și Emilia, amândoi deveniți sfinți.

S-a născut în anul 330, în Capadoccia. A studiat în Cezareea Capadociei, la Constantinopole si Atena, iar în anul 356 a revenit în țară și a devenit, ca și tatăl său, profesor de retorică. Dar, la un moment dat, renunță la profesiunea sa și intră în monahism.

Călătorește mult în Siria, Palestina, Egipt pentru a cunoaște monahismul acelor vremuri, citește mult și  scrie mult. Scrie Regulile vieții monahale care au devenit temelia organizării vieții din mânăstiri și care sunt valabile și azi. Sfântul Vasile, cel dintai ierarh, provenit dintr-o familie înstărită, a întemeiat azile și spitale, venind în ajutorul celor săraci și neputincioși. I-a îndemnat pe cei înstăriți să-și folosească avuțiile ajutându-i pe cei nevoiași: „Singurul mijloc de a ajunge la desăvârșire este aceasta: să-ți vinzi averea, să o împarți fraților săraci și, mai ales să nu te îngrijești de cele ale vieții acesteia și să nu fii legat cu sufletul de nimic din cele de aici”.

Preotul Vasile Răducă păstorește comunitatea de la Biserica Kretzulescu de 27 de ani.

Când a venit aici, imediat după Revoluție, biserica, monument istoric, fusese închisă. Comuniștii au vrut să o demoleze, dar arhitecții vremii au reușit să o salveze. Pictura interioară (1859-1860) îi aparține lui Gheorghe Tăttărescu. Biserica a fost ridicată între anii 1870-1872 și îi are ctitori pe logofătul Iordache Crețulescu și soția sa, Safta, una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu.

Biserica a fost restaurată de mai multe ori. Ultima restaurare a fost făcută prin grija părintelui Vasile Răducă între anii 1996-2003. Părintele este și profesor al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București.

 Azi, la predică, părintele a vorbit despre cele două praznice ortodoxe de la 1 ianuarie. Și a vorbit și despre semnificația culturală a primei zile din an, când ne propunem să o luăm de la capăt altfel, mai bine decât anul trecut. A vorbit despre obiceiurile populare și despre tradițiile ortodoxe. Nu întotdeauna se suprapun. Ne-a urat să ne dorim să fim mai buni și mai aproape de Dumnezeu.

La mulți ani, părinte, la mulți ani celor ce poartă numele Vasile!

Lasă un răspuns